Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)

Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)

de Liviu Rebreanu


2.

Gerul tinea de patru saptamani, dinainte de Craciun, si nici gand sa se mai inmoaie. Satul parea ingropat in zapada pana-n brau. Focul in vatra nu se putea stinge. Boierul Miron s-a indurat de suferinta oamenilor si i-a lasat sa-si aduca din padurea lui crengi, uscaturi, fara parale si fara sa-i insemne in catastife. Dar iarna se lungea si uscaturile, putine in padurea boiereasca. Unii incepura sa-si puie pe foc gardurile, altii sa-si taie pomii de prin gradini.

Duminica urmatoare primaria se umplu de oameni. Primarul Pravila, venit mai devreme, a asteptat linistit sa se adune lumea si n-a vrut sa spuie nimanui ce porunci are de vestit. Numai cand a vazut ca si tinda e ticsita si nici in cancelarie nu mai incap altii, a inceput sa vorbeasca cu glasul usor tremurat de sfertul de tuica ce-l daduse repede peste cap la Busuioc, trecand incoace, ca sa-si dreaga energia. Dupa ce se lauda ca e un om milos, ca se poarta bine si crestineste cu lumea si ca acopera multe greseli, se planse ca totusi Amara ar fi pe cale sa ajunga satul hotilor, fiindca de la Craciun n-a fost noapte sa nu se intample vreun furtisag. Arendasul Cosma Buruiana e jecmanit ca-n codru si e amenintat sa ramaie fara porumb de samanta.

- Apoi ne-au omorat destul jandarmii asta-toamna din pricina dansului! mormai Serafim Mogos, de-l auzira toti.

Primarul recunoscu, dar scuza pe arendas, ca a despagubit pe toti anchetatii de atunci, desi n-ar fi fost obligat. Leonte Orbisor striga din tinda:

- Numai ca bataia nu se-ntoarce, dom’ primar!

Cosma Buruiana, totusi, n-a reclamat ca sa nu mai afle boierul cel mare si sa iasa iarasi pacoste pe oameni. De vreo saptamana raufacatorii dau tarcoale si pe la curtea boierului Miron. si inca boierii ca boierii, ca omul ciupeste de la boier si zice ca nu-i pacat, ca tot din munca lui vine. Dar s-a furat si de la oameni, cutaruia o gaina, cutaruia porumb... Parintelui Nicodim, barem, stie tot satul, acum trei zile i-au luat toata carnea de la doi porci taiati de Craciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de fata; sa spuie daca e adevarat!... Primarul facu o pauza, ca sa dea ragaz ginerelui sa raspunda. Filip, greoi si tihnit, se scormoni, tusi, dadu din cap, pregatindu-se sa dojeneasca mai aspru pe ticalosii care au pagubit pe insusi slujitorul bisericii. Pana sa deschida el gura, Ignat Cercel zise in doi peri:

- Cine fura fura de la cine are... Ca de la alde mine ce sa fure? Saracia? Cativa rasera, si in cancelarie, si mai cu seama in tinda.

Primarul se supara:

- Lasa gluma, Ignate, ca nu v-am strans eu aci pentru glume, sa stii!

- Nu-i gluma, dom’ primar! facu taranul, reluandu-si glasul umil obisnuit. Ca porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem, lemne n-avem si-mi tipa copiii toata ziua de foame si de frig...

- Nu mai putem, oameni buni! striga deodata si Leonte Orbisor, incurajat parca. Din iarna asta nu-i chip sa iesim. Ori murim, ori...

- Asa-i, asa-i! intarira mai multe glasuri in tinda. Murim!

Din valmasag se desprinse mai clar o voce ascutita:

- De trei zile n-am bagat nimica-n gura, de nici nu stiu cum ma mai tin pe picioare, uite asta mi-e crucea!

Primarul, ca sa-si redobandeasca autoritatea, racni manios:

- Ho!... Ho!... Destul! si, potolindu-se putin zgomotul, urma iarasi mai bland: Saracie este, c-o vedem, si foame berechet, n-am ce zice. Dar asa maine ai sa-mi pui mana-n beregata, ca ti-e foame.

Se poate?

- Apoi, da, facu glasul ascutit de adineaori cu un ton care putea fi si afirmativ, si negativ.

Era Melente Heruvimu, inalt, supt, cu fata galbena, parc-ar fi fost bolnav de lingoare, si cu niste ochi negri, aprinsi de disperare.

Avea acasa trei copii si o nevasta care zacea de asta-toamna de nici nu traia, nici nu murea.

Pravila primi raspunsul in intelesul bun si, reluand firul de unde se incurcase, declara ca de azi incolo el se spala pe maini si va da pe mana jandarmilor orice nelegiuire, sa descopere ei pe faptasi si sa faca ordine in sat. Serafim Mogos iar mormai, ca si cand ar fi avut un spin in inima:

- Ca nici jandarmii nu-s pusi sa batjocoreasca si sa chinuiasca degeaba pe oameni!

- Dar si oamenii sa fie de omenie, Serafime! replica primarul energic. si, de altfel, continua catre ceilalti, eu am ispravit de spus.

Sa mai spuneti si dumneavoastra ce stiti si cum socotiti. Numai pe urma sa nu zica nimeni ca-s om rau si ca n-a stiut!

Pornira mai multi deodata sa vorbeasca, fiecare despre altceva.

Petre Petre, care statea langa Nicolae Dragos, striga militareste:

- Stati, oameni buni! Unul cate unul sa spuie ce vrea, ca sa ne putem intelege ca oamenii!

incepu Luca Talaba fara a zabovi insa cu nici un cuvant asupra grijilor primarului, ci ocupandu-se indata de Babaroaga, care nu-l lasa pe el sa doarma. Iarna, oricat de grea, trece ca parerea, ca maine se desprimavareaza si vin muncile:

- Ce facem, mai oameni? Stam asa cu bratele incrucisate si ne uitam cum o ia grecul?... Cucoana ne prosteste cu vorba, ba ne si ocaraste cand o luam mai de scurt. Apoi daca stam si nu ne miscam, sa nu se mai vaite nimeni de saracie, ca saracia are sa ne manance capul!

Petre socoti trebuincios sa comunice o lamurire care complica lucrurile, anume ca cuconita se desparte de cuconul Grigorita. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucataresei de la curte. Asa ca cine stie cand si cum va mai veni cuconita pe-aici, ca sa mai poata vorbi cu dumneaei.

Vestea aceasta incurca mai rau limbile. Se incinse o galagie ca la carciuma. Imputarile se ingrosau. Trifon Guju, mai incruntat si cu glas mai ursuz ca totdeauna, arunca in obraz primarului ca pana mai deunazi si el a spus ca nu-i bine ce face Luca, iar azi o intoarce pentru ca simte rost de chilipir. Pravila se rosi, racni, se dezvinovati, dar Toader Strambu ii acoperi glasul, strigand din tinda:

- Decat sa umblati impotriva saracimii, mai bine ne-am duce cu totii la boierii cei mari sa-i rugam sa imparta mosia la oameni, daca tot nu-i mai trebuieste cucoanei si o leapada!

- Uite-asa, da! aproba ascutit Leonte Orbisor. Asta-i vorba inteleapta!

in mijlocul valmasagului starnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai patrunzator:

- Ne ducem si pana la voda sa ne faca dreptate!

Primarul se racorise racnind; continua deci mai linistit si chiar cu o unda de batjocura:

- Mai oameni, mai oameni, de ce vorbiti voi numai prostii? C-altminteri parc-ati fi oameni de treaba ca toti oamenii! Unde-ati mai pomenit voi ca un boier sa-si arunce mosia cum arunci gunoiul? Ca Trifon asta, care palavrageste, nu ti-ar da o coaja de mamaliga, dreptu-i ca nici n-are, s-ar vrea ca altii sa-i dea lui o mosie intreaga: „Na, mai Trifoane, baga plugul!...“ Iaca, sunt si eu om in toata firea, dar d-astea n-am pomenit. si nici dumnealor, nici Luca, si doar a fost primar inaintea mea, nici Filip, nici mos Dragos, nici mos Lupu, macar ca-i mai batran ca toti... Numai barbati de omenie, si n-au pomenit!

- Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic asculta la toate si trage nadejde! se tangui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine stie ce am mai face.

- Rau, Ignate! Foarte rau! se inflacara iarasi primarul. Omul zdravan pune umarul si scoate carul din sant, nu sta sa i-l scoata altii.

- Muncim, slava Domnului, pana ne crapa ochii si tot degeaba!

bombani Melente Heruvimu, amarat.

- Negresit, Melente, trebuie sa muncim, ca d-aia suntem oameni si nu hoti! urma Pravila grav, adaugand indata cu alt glas: Dar vad ca una am vorbit eu si la altele ati ajuns voi. Acu nu-i nimica, numai sa stiti ca de aci inainte eu nu mai acopar pe nimeni, ci va las pe seama jandarmilor!

- D-apoi o viata avem, nu o suta! bufni Serafim Mogos.

Raspunsul lui Mogos supara insa atat de rau pe primar, desi fusese dat cu glas mai linistit ca altele, incat izbucni:

- Ei, s-acu sa iesiti afara! Ca la voi vorba buna e ca ovazul la gaste!

Oamenii iesira incetinel, se mai oprira in ograda, apoi in ulita, grupuri-grupuri, chibzuind si sfatuind.

- Nu le vine la socoteala, cum sa le vie, sa asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel intr-un grup mai galagios.

- Vezi bine ca nu, facu si Toader Strambu. Ca daca stapanirea imparte mosia, apoi are s-o imparta la cei saraci si fara pamant, iar dansii sufla a paguba!

- D-aia tot umbla s-o ia dansii, ca sa n-apuce stapanirea sa ne-o imparta noua! completa manios Trifon Guju. Dar lasa, ca nici noi n-om dormi...

Petre pleca cu fratele invatatorului si cu cativa batrani. Ardea sa aduca iar vorba de conul Grigorita, ca sa spuie oamenilor cat s-a purtat de frumos cu dansul si cum deunazi, cand s-a intors de la Costesti de dusese pe cuconita la gara, dupa ce l-a ascultat din fir in par, a chemat pe Leonte Bumbu, logofatul, si i-a poruncit sa stearga din catastife toata datoria tatane-sau si sa-i plateasca numaidecat pretul unei perechi de boi, nu numai a celui omorat in padure, pe deplin.

Pomenindu-se despre despartirea boierilor, Petre se grabi sa dea amanuntele putine ce le cunostea de la Marioara lui si sa adauge:

- Cucoana e tafnoasa si indracita cum nu se mai poate, dar conul Grigorita, cum il stiti, drept si milostiv si bun de parca nici n-ar fi boier. Ca binele ce mi l-a facut mie n-am sa-l uit nici in mormant...





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 835 ori.
{literal} {/literal}