Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)

Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)

de Liviu Rebreanu


2.

- Bine-ai venit, tinere, si sa te simti la noi ca acasa! zise Miron Iuga, intrerupand prezentarea ce o incepuse Grigore si inabusind raspunsul emfatic pe care Titu si-l pregatise inca din tren.

intr-un halat de casa, lung ca un caftan, batranul Iuga stranse barbateste mana tanarului Herdelea. il privi o clipa drept in ochi, parc-ar fi vrut sa-l cantareasca definitiv dintr-o data. Avea niste ochi negri atat de patrunzatori, ca-ti scormoneau sufletul si-ti citeau gandurile. Era mai inalt si mai chipes ca Grigore, cu infatisarea voluntara a omului obisnuit sa porunceasca si sa fie ascultat. Mustata groasa romaneasca, putin carunta, ii impodobea fata, iar glasul metalic, energic si totusi cald, te cucerea. Mainile osoase, puternice, pareau in stare sa tina coarnele plugului, cu toate ca erau fine si mai ales degetele foarte delicate.

Indica musafirului un scaun aproape de dansul si apoi se uita la fiul sau intrebator. Grigore stia ca batranul e nerabdator sa afle ce-a facut la Bucuresti. ii povesti cum a umblat si cum, gratie culantei exceptionale a lui Dumescu, s-a putut intoarce cu geanta mai plina decat a sperat.

- Vasazica tot Dumescu! murmura Miron Iuga multumit.

Numai prietenii cei vechi sunt saritori la nevoi... Dar pe armean ai facut bine ca nu l-ai strans de gat. Foarte bine!

Ramase un rastimp cu ochii la Grigore, pe urma se intoarse iarasi spre Titu, pe care infatisarea si primirea batranului il cam zapacise. il intreba despre parinti si frati, apoi cum, cand si de ce a trecut Carpatii... Auzind ca face versuri si vrea sa scrie in gazete, Miron Iuga avu un gest dispretuitor. il observa si Titu, si Grigore, si amandoi se uluira. Ca sa-l imblanzeasca, Herdelea incepu sa vorbeasca despre unguri, despre suferintele si persecutia romanilor si alte asemenea lucruri de efect sigur. Batranul asculta atent si la sfarsit zise:

- Tocmai fiindca poporul o duce greu cu stapanirea, conduca torii lui nu trebuie sa-l paraseasca. Dragi imi sunt ardelenii care vin incoace, nu zic, dar mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo, sa infrunte primejdiile, sa atraga asupra lor fulgerele asupritorilor, ca astfel poporul sa fie la adapost. Multimea nu poate trai fara conducatori sau ajunge sa vegeteze intr-o viata animalica. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce gresit, caci turma singura se risipeste, pe cand cu pastori, buni sau rai, tot nu se pierde...

Grigore se simti atat de jenat, mai ales ca Titu Herdelea schimba fete-fete, incat intrerupse cu glas de protestare:

- Bine, tata, dumneata ai aerul ca-l dojenesti pentru ca dorul de libertate l-a indemnat sa vie intre noi unde, in orice caz, are mai multe posibilitati sa-si dezvolte talentul. Nu uita ca neamul romanesc, tocmai pentru ca soarta l-a despartit intre atatea dominatii straine, trebuie sa-si pastreze vie cel putin unitatea sufleteasca, iar unitatea aceasta numai cantaretii si scriitorii o pot intretinea!

- Foarte just! aproba Miron. Dar daca toti cantaretii si scriitorii, cum zici tu, se vor muta la Bucuresti, in tara libera, atunci poporul ramas dincolo ce va face? Unitatea e necesara, fireste.

Nu insa intre cantareti, ci pentru sufletele celor multi. Dimpotriva, cantaretii vor canta mai sincer acolo, simtind si ei durerile, decat aici, unde patriotismul a ajuns mai mult articol de parada.

- Nu, nu, esti profund gresit, tata! insista Grigore din ce in ce mai aprins. Unitatea sufleteasca o face in primul rand limba unitara. Apoi, daca scriitorii nostri se vor inchide in provinciile lor, in mod fatal vom avea despartiri tot mai pronuntate si in grai, iar in cele din urma, nici nu ne vom mai intelege frate cu frate!

Neclintit si calm, batranul urma:

- O mie sau doua mii de ani, de cand om fi existand, prin vremuri poate mai aspre decat cele de acum, vad ca ne-am pastrat graiul cu totii la fel, fie aici, fie in Transilvania. Scrierile ce le-am avut, multe-putine si bune sau slabute, au circulat si peste granitele care ne-au despartit si vor mai circula, fara indoiala. si scriitorii, fiecare la locul sau, si-au facut datoria, cum s-au priceput. Dezertarea insa eu n-o admit sub nici o forma si pentru nici un motiv.

Maine sau cand va veni ceasul sa luam Ardealul, eu am nevoie acolo de conducatori firesti, de oameni care au iesit din poporul de acolo si care sa poata pune umarul la carmuirea tarii.

Discutia se prelungea fara ca vreunul sa cedeze din convingerea sa, in vreme ce tanarul Herdelea asculta cu un suras fad si umil, vrand sa aprobe in acelasi timp pe amandoi si chiar dand dreptate in sinea sa amandurora, dupa fiecare replica. Spre fericirea lui, fu anuntat arendasul mosiei Vaideei, pe care il chemase Miron.

Cosma Buruiana avea treizeci si cinci de ani, sapte copii si o nevasta draguta, care promitea sa-i mai sporeasca numarul urmasilor. A fost logofat pe la diferite mosii prin Teleorman pana ce in sfarsit i-a ajutat Dumnezeu de a putut lua, acum patru ani, pe seama lui, proprietatea Vaideei de la Banca Agrara, cu o arenda modesta fata de preturile ce se plateau in regiunea aceasta. Cu multi ani in urma, pe cand era la mosia Statescu, a fost batut cumplit de niste oameni care se plangeau ca i-ar fi inselat la dijmuit. De atunci traieste intr-o frica de tarani, sora cu moartea.

- Cucoane Miroane, ce va spuneam eu mereu? zise dansul, indata ce se aseza pe scaun, cu o infatisare amarata, parca ar fi baut otet. N-ati auzit ce-am patit? Adica de unde sa auziti ca si eu adineaori aflai pocinogul... M-au pradat, cucoane Miroane! O jumatate de vagon de porumb, pe putin, azi-noapte, din hambarul cel nou!... Pandarii nu stiu, n-au vazut, argatii nu, nimic, in sfarsit, nimeni nu stie ce-a fost si cine a fost. si doar trebuie sa fi umblat toata noaptea, nu unul, ci multi... si de-abia saptamana trecuta il dijmuisem, de, cinstit, parti drepte, cum ma stiti... Acu vedeti si dumneavoastra norocul meu!

Miron Iuga deveni grav si mohorat auzind jelania arendasului, spre deosebire de Grigore, care avea pe fata numai batjocura.

Batranul compatimea pe Buruiana c-a suferit atata paguba, totusi mai mult il ingandura faptul in sine. Daca taranii au ajuns sa fure in grup o cantitate asa de considerabila, chiar sa nu fi fost cat spune arendasul, e semn rau. Cand fura unul, treaca-mearga; il prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanta. Un caz izolat. Cand se aduna insa mai multi pentru pradaciune, atunci se schimba lucrurile.

- Uite rezultatele vorbelor de claca cu care ati impuiat urechile taranilor! facu Miron apasat, adresandu-se mai cu seama fiului sau. Cata vreme taranul a stiut ca trebuie sa se invoiasca cu mosierul, ca sa poata trai amandoi, au mers toate bine. De cand le-ati bagat in cap toti gargaunii au inceput fapte d-astea. si e numai inceputul! Fii sigur ca vor urma altele si mai urate!

- Sa nu exageram lucrurile, tata, zise Grigore cu o usoara ironie in glas. Au mai furat taranii si alta data, si de la altii. Ei si? Parca nu se fura de cand lumea? De ce sa tragem concluzii atat de negre dintr-o intamplare atat de obisnuita? Batranul Iuga nici nu socoti de trebuinta sa-i mai raspunda.

Sofismele lui Grigore le cunostea prea bine. La toate, el gaseste explicatii si scuze. Umbla ganditor de ici-colo un rastimp, apoi se opri hotarat, spunand:

- Sa-mi trimiteti incoace pe primar si pe seful postului de jandarmi! De unde o fi, sa-mi gaseasca imediat hotii! Pe urma vom mai vorbi... Dar si pandarii tai, faini barbati, n-am ce zice!

intai ei ar trebui batuti pana vor marturisi cine-s hotii. Da, da! As putea pune ramasag ca ei stiu, daca cumva nu sunt si ei din banda!

Arendasul se inchina ingrozit:

- Vai de mine, cucoane Miroane, vreti sa-mi dea foc, sa ma nenoroceasca de tot? Eu umblu cu dansii, cum umbli cu buba coapta si vedeti ce-am patit. Darmite daca i-as lua cu raul...! Sa ma fereasca Maica Precista!... M-am plans dumneavoastra asa, ca unui parinte care totdeauna m-ati ajutat si m-ati ocrotit, dar incolo...

- Am sa ma ocup eu de chestia asta mai de aproape, mormai Miron inchis. Eu o consider de o importanta exceptionala.

Ceilalti tacura. Grigore nu mai voia sa se amestece, vazand inversunarea batranului, iar Titu, mai ales dupa scena de adineaori, se simtea mahnit si nu-l interesa controversa.

Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruiana. Acuma insa numai furtul ii era in minte si, dupa cateva momente, zise iarasi, fara sa se uite la cei din casa, parc-ar fi vorbit singur:

- Lasa ca nu e intaia oara ca se fura ca-n codru pe aici. Numai in toamna asta au fost vreo cinci cazuri. De doua ori au fost chiar la noi, lucruri mici, dar au fost.

Iar tacu si isi morfoli singur gandurile si in sfarsit, ca si cand ar fi descoperit ce cauta, declara sever:

- Raul trebuie curmat din radacina. O pilda la timp e mai eficace decat represiunea violenta, cand boala s-a intins si s-a adancit.

Cosma Buruiana, infricosat de intorsatura ce-o lua intamplarea pe care el o povestise mai mult ca sa demonstreze boierului cat este de ghinionist, incerca sa indulceasca putin lucrurile:

- S-au schimbat mult taranii, coane Miroane! S-au desteptat de sunt chiar prea destepti. De altminteri, toata lumea e azi prea desteapta si de aceea merge din rau in mai rau. Apoi taranul, daca s-a desteptat, numai pamant vrea si iar pamant, si nu se uita de se poate ori nu se poate, ci o tine una si buna...

Titu socoti momentul potrivit, acuma cand parea ca s-au mai potolit spiritele, sa observe si dansul cu blandete:

- Asa e taranul pretutindeni, ma rog. si la noi, in Transilvania, tot dupa pamant se zbate. si niciodata nu-i ajunge. si e bine ca e asa. Cat timp taranul va iubi cu atata patima pamantul, e sigur ca nimeni nu i-l va putea smulge...

Batranul se uita la el lung si atat de batjocoritor, ca tanarul isi intrerupse cuvintele si pleca ochii perplex, neputand intelege ce o fi gresit de si-a atras atata nemultumire. Arendasul, insa, ca sa-i faca placere boierului, interveni zelos:

- Altele sunt imprejurarile prin partile dumneavoastra, domnu...

(Nu intelesese numele lui Titu si ingana niste sunete in loc.) Acolo pamantul trebuie luat de la straini, care vi l-au rapit in timpul veacurilor, pe cand aici pamanturile ale boierilor au fost din neam in neam, si boierii le-au tinut, si le-au aparat de toate urgiile...

- Fii pe pace si fara grija, ca in curand si la noi va fi ca si dincolo! zise Grigore dispretuitor. Chiar azi mai bine de jumatate din mosiile boieresti se afla in mainile tuturor veneticilor pe care numai dragostea de pamant nu se poate spune ca-i doare. Ce va fi maine, Dumnezeu stie, dar parca tot mai folositor ar fi pentru tara daca mosiile ar ajunge in mainile taranilor, caci de la ei mai greu o sa le ia strainii decat de la noi. Nu din alt motiv, dar cel putin ei sunt multi.

Batranul se uita si la dansul ca adineaori la Titu, si nici lui nui raspunse nimic. I se parea atat de evident ca vorbeste prapastii, ca se mira numai cum un baiat inteligent ca el nu-si da seama.

Buruiana insa, simtindu-se si direct atins, raspunse mieros, dar si putin indignat:

- Coane Grigorita, vorbiti cu pacat, zau asa, coane Grigorita!

Ce spuneti dumneavoastra in gluma, sa fiti sigur ca are sa se intample, uite crucea! Le-a intrat oamenilor in cap sa puie stapanire ei pe pamanturile boierilor si sa vedeti ca asa va fi. N-ati observat dumneavoastra ca unde se aude de o mosie de vanzare, taranii se si reped s-o cumpere si s-o imparta? Iata, chiar la noi, ca tot ma tineam sa va spun, cucoane Miroane, umbla vorba ca oamenii vor sa cumpere mosia conitei Nadina!

Miron Iuga ridica deodata fruntea, zicand mirat:

- Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui sa fie intai de vanzare.

- Apoi asa vorbesc ei, c-ar fi de vanzare.

- Auzisi, Grigorita, rase batranul necajit.

- Auzii, facu tanarul dand din umeri.

- Mi se pare ca de pe la Platamonu ar fi iesit vorba, continua arendasul cu importanta. Fiindca, dupa cate am prins eu intamplator de la oameni, parca si grecu ar umbla s-o cumpere, iar oamenii, ce zic, de ce s-o ia grecul si sa n-o luam mai bine alde noi...

- Cum ies zvonurile astea asa, Grigorita? zise Miron, acuma enervat. Misuna cumparatorii pe mosia nevestei tale si tu parca habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie sa fie ceva, ca oamenii n-au innebunit din senin.

- Chiar asa e, cucoane, se amesteca iar Buruiana. Se zice, adica zic oamenii, ca cuconita insasi ar fi spus grecului ca nu-i mai prelungeste arenda, macar de i-ar da oricat, si indoit decat ii da azi, pentru ca dumneaei vrea negresit sa vanza si sa scape de tot balamucul cu arenda, si cu oamenii, si celelalte... Iac-asa, coane Miroane!

Pe batranul Iuga vestea aceasta il impresiona mai mult chiar decat povestea cu furtul. incerca sa mai descoasa pe arendas, dar nici arendasul nu cunostea alte amanunte. Pe urma se inchise si nu mai zise nimica... Un fecior ii pofti la cina. Buruiana, sculandu-se sa se retraga, intreba cam nedumerit:

- M-ati chemat, cucoane Miroane, sa-mi spuneti ceva si eu v-am tinut cu necazurile mele, sa ma iertati...

Miron incerca sa-si aminteasca pentru ce l-a chemat si se infurie mai rau ca nu-si putea aduce aminte. Vru totusi sa-i spuie ceva ca sa-l concedieze delicat si nu gasi nimic. in sfarsit, fara sa intoarca ochii spre dansul, mormai mohorat:

- Acu lasa, ca m-ai suparat destul... Du-te cu Dumnezeu!





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 835 ori.
{literal} {/literal}