Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)

Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)

de Liviu Rebreanu


7.

Platamonu mana calul, vorbea cu Titu Herdelea si cu fiul sau, dar gandurile ii rataceau in alta parte. Nu voia sa arate nici chiar iubitului Aristide, lumina ochilor lui, cata zbuciumare ii pricinuia drumul acesta la Amara. De rezultatele ce le va obtine depinde viitorul familiei Platamonu. ii era drag pamantul nu numai pentru castigul ce-l produce, daca e muncit bine si cu chibzuiala, ci mai ales pentru stabilitatea ce o ofera posesorului. A fi proprietar de mosie i se parea cea mai mare fericire si a fost visul lui de cand s-a apucat de arendasie. Acuma in sfarsit visul se apropia de implinire.

O proprietate mai frumoasa ca Babaroaga nici nu se putea. Numai la pret sa se nimereasca. Pe Nadina o stie vesnic in nevoie de bani.

I-a avansat si el de atatea ori. si la proprietatea pamantului nu tine deloc, ba o considera o corvoada. Ea insasi l-a intrebat asta-primavara daca nu-i poate gasi un cumparator serios si a adaugat ca vor sta de vorba la toamna, cand el a observat modest ca amatori ar fi, daca ea n-ar pune conditii prea grele, fiindca banii s-au scumpit rau in timpurile din urma, iar pamantul nu mai renteaza ca odinioara. Fireste, facuse aluzie ca el ar fi amatorul si ea a inteles.

Era grec nascut in tara. Nu stia greceste decat vreo zece cuvinte.

Dragostea pentru elenism si-a manifestat-o botezandu-si copiii cu nume eroice, baiatul Aristide si fata Elena. Altfel se naturalizase si spera ca fiul sau, facand politica, va ajunge deputat. De aceea cheltuia cu el sa studieze dreptul si-i implinea toate dorintele.

Aristide insa nu mostenise harnicia tatalui sau. ii placeau mai mult petrecerile si femeile, decat cartile. Era de trei ani student si inca nu luase nici un examen, pretextand ca vrea sa fie perfect pregatit.

- Noroc, noroc, cucoane! ii striga carciumarul Busuioc, din prag, vazandu-l trecand.

Arendasul raspunse vesel cu o gluma. stia sa vorbeasca dupa inima taranilor si se bucura de simpatia lor mai mult ca ceilalti mosieri dimprejur. Oamenii cu necazuri intai la grecul alergau, fiindca el nu era mandru, ii asculta totdeauna si ii multumea macar cu o vorba buna.

Trase in ograda conacului, nu in fata castelului, ca sa nu indispuie pe boieri. Avusese intentia sa ia si pe Aristide la intrevederea cu Nadina: in fata unui barbat nostim orice cucoana tanara vrea sa ramaie numai fermecatoare. in ultimul moment se razgandi. Cine stie cum se pot intoarce lucrurile si de ce sa fie baiatul de fata daca s-ar intoarce in rau? Dupa primele schimburi de cuvinte, Platamonu isi zise ca intelept a procedat lasand pe Aristide pe-afara. Nadina era cu barbatul ei si cu Raul Brumaru, si il intampina cu o dragalasie care nu-i prevestea nici o bucurie:

- Tocmai despre dumneata vorbeam... Parca-ai dat cu bobii!

Arendasul isi compusese surasul de circumstanta si-i saruta mana. Barbatii se retrasera cu explicatia ca fiind vorba de afaceri...

il pofti sa seaza pe fotoliul ce-l ocupase Raul, langa caminul in care fosneau cu flacari lenese doua buturugi uriase. Se aseza si ea pe celalalt fotoliu, murmurand feciorelnic:

- Asa... Acum putem vorbi linistiti!

Platamonu cunostea ceremonialul. Excesul de gentilete inseamna ca are mare nevoie de bani. incerca sa previe primejdia si incepu sa-i pomeneasca despre recolta care... Ea il intrerupse razand:

- stiu, stiu... Totdeauna recolta e sub prevederile cele mai pesimiste, fiindca a plouat sau a fost seceta, si niciodata n-are pret, fiindca s-au scumpit banii. Mai bine sa-ti spun eu ceva mai interesant!

ii spuse ca in cele trei luni, cat a stat in strainatate, a avut cheltuieli exorbitante, ca a trebuit sa faca apel si la barbatul ei, desi i-a fost penibil pentru ca Grigore are amabilitatea sa nu se amestece in socotelile ei si nici ea, in schimb, nu vrea sa-i ceara nimica, mai ales in cazuri cum a fost calatoria recenta, intrucatva impotriva vointei lui. Platamonu isi permise sa observe ca dansul a raspuns prompt la scrisoarea dumneaei si i-a trimis cu cateva luni de anticipatie castiul de toamna, desi numai biet de el stie cum a facut rost de o suma atat de grea in niste vremuri atat de nenorocite. Nadina nu se tulbura. ii multumi cochet si continua ca s-a intors literalmente fara franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la tara, cu toate ca ar fi avut mare nevoie de putina odihna dupa atatea osteneli, numai spre a se intelege cu el ca sa-i avanseze cat mai curand castiul viitor sau cel putin o buna parte, ca sa-si poata lichida plictiselile materiale.

Arendasul suspina adanc. in loc de vanzare, arenda anticipata

- bun noroc. si cu ce sperante asteptase el toamna asta!...

Raspunse trist ca a fost totdeauna dornic sa-i satisfaca orice pretentii si a facut toate sacrificiile ca sa iasa cu fata curata. Din nefericire, imprejurarile nu i s-au aratat favorabile. A muncit din rasputeri si in zadar. E amenintat sa-si piarza si micul capital cu care a venit pe mosiile astea. Dumneaei vrea arenda inainte, iar el n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se ofera sa-i dovedeasca indata, cu creionul in mana, ca oricat s-ar sforta, nu e chip sa realizeze, cu preturile de azi, nici macar trei sferturi din arenda, fara sa se gandeasca la un castig cat de mic pentru dansul, pe care l-ar merita, caci depune o munca supraomeneasca... Nadina isi pierdu dragalasenia o clipa. Se reculese insa repede si surase: arendasi sunt destui, numai mosii sa fie. Platamonu confirma ca, da, sunt, dar depinde cum sunt. s-apoi cine cunoaste meseria nu poate oferi nici jumatatea arendei pe care el a platit-o pentru ca asa a apucat. Adevarat ca prin unele parti s-au mai urcat arenzile.

Dar acolo se speculeaza taranii pana la exasperare si nu se stie daca nu vor avea urmari triste. taranii s-au desteptat, vor ei insisi pamant si nu mai rabda fara a cracni inselaciunile si neomenia.

Chiar si pe aici, unde sunt invoieli cinstite si nu-i pagubeste nimeni nici cu o para, se codesc, si se framanta, si murmura. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu stie...

Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendasul observa si-si opri elocventa. Urma o pauza mai lunga. Nadina il privea cerceta tor, parc-ar fi vrut sa afle ce se ascunde sub vorbaria grecului, care facea o figura blanda, aproape umila si mai cu seama impenetrabila.

- in sfarsit! zise brusc Nadina, enervata putin si cu un gest ca si cand s-ar fi hotarat sa puie capat convorbirii.

Lui Platamonu i se paru ca a intins prea mult coarda si astepta un prilej sa dea inapoi. O stia excesiv de ambitioasa si in stare intr-adevar sa-si caute alt arendas. Ar fi culmea ca, in loc sa cumpere mosia, sa o piarza de tot.

in momentul acesta intra Grigore. O anunta ca au venit niste tarani care vor sa o roage sa-i asculte si pe ei, ca si ei ar dori sa cumpere mosia. Nadina se ridica surprinsa:

- Dar nici n-am discutat cu domnul asa ceva!

Era incurcata. Grigore staruia sa-i primeasca. Satenii sunt banuitori si, daca n-or auzi un raspuns din gura ei, se vor crede nedreptatiti. Nadina n-avusese relatii cu taranii si nici nu voia sa aiba. ii socotea salbatici si rai. Dupa o ezitare, zise dand din umeri:

- Bine, daca crezi tu, Grig... Dar vezi sa nu-mi faca murdarie ori sa-mi umple casa cu cine stie ce mirosuri!

Luca Talaba intra cu cativa tovarasi, aducand o unda violenta de usturoi, care cuprinse repede toata odaia.

- Aideti, spuneti conitei fara frica tot ce aveti pe inima! ii indemna Grigore.

Pe tarani ii vestise adineaori carciumarul Cristea ca grecul a trecut spre curte sa mantuie tocmeala pentru Babaroaga. Dupa convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfatuit si s-au inteles sa nu se dea batuti, ci sa staruie si la cuconita de la Bucuresti. Acuma insa erau zapaciti, mai cu seama ca se afla de fata si arendasul. intr-un tarziu, Luca Talaba, biruindu-si sfiala, vorbi uitandu-se drept in ochii Nadinei:

- D-apoi, conita, sa nu va suparati ca am cutezat, dar noi, daca am auzit ca umblati sa vindeti mosia, ne-am tot chibzuit si am socotit ca de ce s-o instrainati, ca doar noi am muncit-o totdeauna si ne-om invrednici si noi sa...

Pe Nadina o indispusese intai Platamonu, pe urma mirosul de usturoi si vorbaria taranului. Ea in realitate nu se gandea sa vanza Babaroaga. A spus asta-primavara arendasului c-ar vrea sa scape de mosie, dar fara sa fie hotarata si mai mult ca sa zica ceva, fiindca omul nu pleca si nu-l putea concedia nedelicat, tocmai cand ii numarase o suma de bani. Se pare ca dintr-o vorba aruncata a iesit o intreaga poveste. Ieri, pe nepusa masa, socrul ei; azi, taranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plans adineaori Platamonu ca e prea grea arenda. Nu-si putu ascunde un suras ironic, aruncandu-i o privire. sedea in acelasi fotoliu, cu ochii la tarani, cu o mirare incremenita pe fata, care voia sa-i mascheze turburarea, caci in creieri ii ardeau usturator numai cuvintele: "Uite norocul meu!" Cand crezu ca au vorbit destul, Nadina ii intrerupse, spunandule ca deocamdata n-are de gand sa-si vanza proprietatea si ca e multumita cu Platamonu, care plateste cinstit si nu asupreste lumea. Oamenii se grabira sa aprobe ca sa nu se supere arendasul:

- Noi ne-am invoit totdeauna cu dumnealui, ce-i drept nu-i pacat!

Daca s-ar hotari, continua Nadina, ii va asculta si pe ei, nu-i va uita. Sa nu se ia insa dupa zvonuri, ca zvonurile le scot cei care au anume interese ori care nu sunt cu sufletul curat. Platamonu inghiti in sec, desi ea nu se uitase la el, si nici taranii.

Ramanand iar singuri, arendasul intreba bland:

- Atunci cu mine ce faceti, conita? Nadina raspunse simplu:

- Am sa reflectez si sa vad ce pot face.

Platamonu simtea ca-i fuge pamantul de sub picioare. incerca sa insite: cand sa mai vie? Doamna ezita: nu stie cate zile mai ramane pe aici si...

- V-ati suparat pe mine, conita? zise arendasul deodata, desperat.

- O, de ce? facu Nadina, intinzandu-i mana. Nu mi-ai facut nimic. Se poate? Coborand treptele, Platamonu baigui in sine, amarat: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!"





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 886 ori.
{literal} {/literal}