Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)

Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)

de Liviu Rebreanu


8.


Marti dupa-amiaza incepu o ploaie marunta, rece. A inceput domol ca sa tie lung, ca ploile adevarate de toamna. Gogu Ionescu venise cu Eugenia la dejun, la Amara. A fost o masa vesela, sfarsita cu planurile de intoarcere la Bucuresti. El trebuie sa fie joi negresit in capitala. Nu poate intarzia nici un ceas. E doar deputat, peste vreo doua saptamani se deschide Camera si in prealabil e obligat sa ia contact cu amicii politici. Propuse lui Titu Herdelea sa mearga cu ei, dar Grigore protesta: se poate sa-i rapeasca oaspetele? El avea de gand sa-l trimita cu Nadina, ca sa nu plece singura cu Brumaru.

Mai inainte de a se aseza la masa, Grigore luase la o parte pe Gogu si pe Titu la o consfatuire intima. Cand afla Gogu despre Baloleanu, se supara. Cum isi inchipuie ca Baloleanu va face intr-adevar un serviciu dezinteresat? Se vede ca Grigorita nu-l cunoaste, desi i-e prieten. Are sa-l poarte cu vorba pana i se va uri si va renunta!... Grigore protesta mai cu jumatate gura, adaugand ca, in orice caz, baiatul, adica Titu, nu poate ramanea in vant si ca prin urmare...

- Uite, eu te asigur ca in douazeci si patru de ore dupa ce sosesc in Bucuresti, tanarul va fi plasat! facu deputatul cu emfaza.

Are cuvantul meu! si eu nu sunt Baloleanu!

- Evident, daca vrei tu sa te ocupi... zise Grigore. Dar si tu esti cam lasator, draga Gogule, si...

- Te rog, te rog! rase Gogu. stiu eu cand trebuie sa fiu lasator si cand nu!

- Ai noroc! sopti Grigore lui Titu, ramanand pe urma un moment in doi. Se vede ca te protejeaza Eugenia, de l-a cuprins atata energie!

Tanarul Herdelea nu scoase nici un cuvant, ci numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a nascut in zodia norocului, isi zicea in gand, incantat. si la masa a mancat cu pofta, iar la urma, venind vorba de doine ardelenesti, a cantat Lungu-i drumul Clujului si a starnit ovatiile tuturor. Pana si Miron l-a felicitat, in vreme ce Nadina, care obisnuia sa strambe din nas cand auzea muzica romaneasca, ii lua promisiunea sa-i cante la Bucuresti toate doinele pe care le stie...

Gogu si Eugenia plecara pe ploaie. Nadina, vazand din usa cum rasucea firele de apa un vant aspru, se zbarli:

- Mi se pare ca eu voi fi inaintea lor la Bucuresti.

Batranul Iuga isi freca mainile multumit:

- Lasa, draguto, ca asta e minunata pentru semanaturile de toamna! Asta face multe milioane, multe de tot!

- O fi, papa, dar eu nu sufar ploaia nici la oras! La tara barem o detest!

Grigore se schimbase de cand sosise Nadina. Numai dupa ce a strans-o iar in brate si-a dat seama ca fara ea viata lui ar fi zdrobita. ii scuza toate greselile, acuzandu-se pe sine pentru ele.

O femeie ca ea are dreptul si chiar datoria sa traiasca, sa se bucure de omagiile lumii, nu sa vegeteze in umbra, cum ar fi vrut-o el dintr-un egoism meschin. Rezistenta ei fireasca el a socotit-o lipsa de atasament veritabil. I-a imputat cochetaria ca o crima, in loc sa o vada drept ceea ce este: dorinta fireasca de a straluci. El n-a inteles ca, prin persistenta ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi vesnic alta, ea cauta si izbutea sa-i fie amanta si sotie in acelasi timp. Daca el n-a fost in stare sa-i admita nici capriciile cele mai obisnuite, daca i-a facut o vina din placerea de a dansa sau de a calatori!

10 L. Rebreanu. Rascoala. Vol. I De altfel, si acuma trebuia sa se observe la fiece moment ca sa-si domine instinctele. Prezenta lui Raul Brumaru continua sa-l sacaie, desi nenorocitul facea sfortari uriase sa-si dovedeasca utilitatea: povestea anecdote, trantea calambururi neroade, se interesa de cresterea vitelor si asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu batranul si se tutuia cu tanarul Herdelea, fiindca observase ca Grigore tine la el, cauta sa invioreze pe Nadina cu glume frantuzesti cand o vedea prea plictisita...

Totusi Grigore nu-l slabea din ochi si-i urmarea discret toate miscarile, oricat recunostea in sinesi ca exagereaza. Se surprindea suspectand si pe Nadina, chiar in clipele cele mai intime. I se parea ca sarutarea ei n-a fost sincera, ca a rostit cutare cuvant de iubire cu o intonatie ciudata... ii era mereu teama ca isi bate joc de sentimentele lui.

Noua inflacarare amoroasa il indemna sa-si grabeasca si el plecarea la Bucuresti. Cel mai tarziu peste o saptamana ispravea aici toate treburile. incerca sa momeasca pe Nadina sa-l astepte.

- Cred ca as muri daca ar trebui sa mai stau o saptamana in noroaiele astea infernale! zise ea surazand. De ce nu renunti si tu o data pentru mine la teribilele voastre afaceri? Sa plecam impreuna.

Grigore fagadui ca pana duminica termina, dar pe ea n-o mai retine: nu vrea sa se simta rau; doreste chiar s-o stie numai vesela si fericita.

Hotarara sa plece joi. Ploua insa asa de urat, ca Nadina a amanat-o pentru vineri. Grigore a inteles ca a fost un pretext ca sa mai ramaie o noapte. Era fermecat.

Dimineata de vineri vestea o zi buna. Ploaia incetase de cu noapte. Pe ulita insa noroiul si baltoacele erau pana la genunchi.

Automobilul trase la scara, inconjurand rondul in forma de inima impodobit cu flori rosii tomnatice, care radeau sub mangaierea soarelui iesit brusc din panzisul de nori. Cand se urca in masina, dupa ce se sarutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina vazu florile si-i zise dragalas:

- Uite inima ta, Grig.

Printre servitorii ce se imbulzeau sa fie de folos la plecare, Titu Herdelea zari pe Petre, care dadea tarcoale curtii si de dragul Marioarei, si in speranta ca se va putea oplosi si dansul pe aici.

Dupa ce se desparti de Miron Iuga si multumi induiosat lui Grigore, tanarul Herdelea dadu mana si cu Petre:

- Ramai sanatos si s-auzim de bine!

- Dumnezeu sa va ajute, conasule! raspunse flacaul cu glas fierbinte.

Auzind glasul strain, Nadina intoarse capul. Privirea ei curioasa se incrucisa un moment cu privirea lui stralucitoare.

Masina porni pe aleea pietruita, mergand la pas, fiindca Grigore ii insotea, cu capul gol. Nadina, intre cei doi barbati, ii facea bezele cu mana inmanusata, ridicata in sus. Cand ajunsera la poarta, Grigore striga soferului sa opreasca putin. Se sui pe scara:

- Iertati-ma, va rog mult, sa spun Nadinei doua vorbe la ureche...

Se apleca peste portiera, lua in maini capul femeii si-i saruta bumbul urechii, soptind:

- Te iubesc!

Nadina ganguri razand cu narile in vant:

- Mais tu es fou, petit cheri! Apoi automobilul zvacni ca un alergator de cursa.

Grigore se uita dupa el si nu vedea decat o mana mica plutind in aer, deasupra capetelor, ca o turturica alba.

Pe cand masina se departa vertiginos, improscand pana-n marginile ulitei vartejuri de apa turbure cu bucati de noroi, tanarul Iuga auzi deodata un glas manios: - Dar tu esti nebun, micule drac!

- Fire-ar al dracului!

Baba Ioana, care venea pe marginea ulitei, era numai noroi din cap pana-n picioare si-si scutura hainele bombanind.

Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculta, cu un copil la tata si altul, de vreo patru ani, de mana. Baietelul, descult ca si ma-sa, impiedicandu-se in poala camasii lungi cu care framanta noroiul, scancea intruna:

- Mi-e foame, mama!

si femeia il ostoia, tarandu-l de mana, necajita:

- Taci, maica, taci-taci!

Masina disparuse cu mana alba ca o turturica. Grigore Iuga se cutremura, parca s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decat scancetul copilului, si mulcomirile femeii, si mormaitul babei:

- Fire-ar al dracului!





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 794 ori.
{literal} {/literal}