Ciuleandra - Capitolul 08
de Liviu Rebreanu
8.
- Dumneata?
- Ma numesc Puiu Faranga si am fost insotit aseara aici pentru ca...
Ezita o secunda. in ochii medicului intalnise o indiferenta deconcertanta. Apoi totusi continua cu aceeasi voce alba:
- ... pentru ca am sugrumat pe nevasta-mea...
Doctorul, parca nici nu l-ar fi auzit, nu clipi macar. Cu toate acestea il ascultase si, ascultand, il privise intai drept in ochi, apoi ii amanuntise pe rand coafura neingrijita, costumul neobisnuit aici - frac, camasa cu pieptul tare, botit ca si gulerul, cravata alba pusa stramb, fara oglinda, escarpinii de lac... Dupa doua secunde vazu patul neasternut, cu urmele unui somn agitat, si incrunta usor din sprancene.
Internul, care observase incruntarea, interveni repede:
- Am avut indicatii categorice sa asteptam hotararile dvoastra si de-aceea vedeti asa...
Puiu Faranga adauga si el, cu o schita de suras nepotrivit:
- A trebuit sa vin cum m-am nemerit. Fusese vorba sa-mi aduca schimburi pe urma si chiar ma mir ca n-au sosit.
Probabil insa ca mi le aduce tata pe care desigur il cunoasteti...
- Bine! murmura doctorul, scurt, masurandu-l iarasi de sus pana jos, ca si cand nu ar fi auzit sau nu l-ar interesa deloc ce spune.
O clipa paru totusi ca vrea sa intrebe ceva, dar apoi se intoarse brusc si iesi urmat de doctorandul blond si respectuos.
in deschizatura usii se ivi silueta greoaie a gardianului, cu capul negru-cret, cu mustati mari si niste ochi sclipitori ca doua margele. Pe urma usa de sticla groasa, verzuie si zgrunturoasa se inchise cu un lunecat usor, sfarsit in plescaitul broastei exterioare. Un vazistas rotund de alama lucea in usa ca un ochi galben de veghe.
Puiu ramase pe loc, uitandu-se nedumerit la usa. Tocmai bagase de seama ca e de sticla, ca se deschide lateral pe sina, fara clanta pe dinauntru si ca are un vazistas ca la inchisoare...
Auzi afara un amestec de glasuri scazute, in anticamera gardianului. Facu doi pasi in varful picioarelor si-si lipi urechea de usa, retinandu-si respiratia. Nu putu percepe decat un mormait confuz. De altfel zgomotul se stinse de tot in curand. Pasii doctorilor se departara, iar alaturi gardianul ori statea ingandurat, ori plecase dupa ei.
"Despre mine au vorbit", isi zise Puiu, revenind in mijlocul camerei ca si cand ar mai fi asteptat ceva. Tacerea insa il sili sa se dezmeticeasca si atunci fu cuprins de disperare. Toate planurile si inchipuirile cu care-si impodobise anticipat intalnirea aceasta se spulberasera. O indoiala arzatoare ii sageta inima: "Dar daca tata s-a inselat cand s-a grabit sa ma aduca aici?... Daca doctorul va fi absolut darz si de neinduplecat?" isi relua plimbarea dinainte de venirea doctorului mai furios si mai nenorocit. Avea impresia ca se clatina tot in jurul sau. Gandurile ce-l framantasera inainte de intalnirea aceasta il napadira din nou. Pe cand insa atunci toate i se infatisau trandafirii, acuma ii aduceau numai perspective negre si primejdii.
"si ce frumos pregatisem tot!" isi zise oprindu-se in locul unde-l asteptase.
inchise ochii si indata ii reaparu doctorul, rece, indiferent, ursuz.
-Are o mutra de taran incapatanat - murmura printre dinti si porni iar de ici-colo. Nu stiu cum a putut batranul sa ma vare aici, in vizuina asta. Sau poate ca nici n-o fi asta profesorul?... Se poate. Ar fi si prea tanar, si prea badaran pentru un adevarat profesor.
isi aminti ca de fapt a fost primit prost aici chiar de la intrare. Internul a fost atat de indolent, ca a trebuit sa-l admonesteze prefectul. Parca nu-i convenea sosirea unui pacient mai distins. La despartire toti au fost miscati, pana si procurorul strain, numai doctorandul a stat ca o momaie, somnoros si imbecil. Fireste, el, Puiu Faranga, n-are sa-si faca sange rau pentru nedelicatetea unui viitor doctoras, care ar trebui sa se simta magulit daca un Faranga s-a coborat sa-i intinda mana. Aseara nici n-a observat amanuntul acesta.
Era atat de sfaramat sufleteste! El, care, in treizeci de ani, n-a avut sa-si impute nici o brutalitate, mainile lui, ingrijite, manicurate, fine ca niste maini de femeie, mainile lui au fost in stare sa...
Zbuciumandu-se, isi simti mainile inclestate la spate, le desfacu, vru sa si le priveasca, dar se razgandi brusc si le ascunse in buzunarele pantalonilor.
Era zdruncinat ca o masina care si-a pierdut carma. ii mai rasareau planuri noi in minte. Le izgonea. Ce planuri, cand nimic nu mai depinde de dansul, cand el a ajuns o jucarie stricata aruncata intre patru ziduri. Mania i se indrepta din ce in ce impotriva batranului, cel ce l-a indemnat, ba chiar i-a poruncit sa vie aici...
Un glas nou rasuna:
- Poftiti la domnul doctor!
Nu auzise cand s-a deschis usa. Era gardianul, in halat ce-i venea rau, cu o figura banuitoare de agent secret. Puiu il privi o clipa, apoi rasufla usurat si se repezi afara atat de furtunos, parc-ar fi plecat pentru totdeauna. in coridor il astepta internul, sa-l insoteasca.
Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31
Aceasta pagina a fost accesata de 2130 ori.
