Ciuleandra - Capitolul 22

Ciuleandra - Capitolul 22

de Liviu Rebreanu


22.

Dupa o noapte zbuciumata de visuri multe si ciudate, Puiu se trezi foarte linistit si cu o hotarare ferma in suflet.

isi facu toaleta cu mai mare grija ca alte dati. Se privi lung in oglinda si-si gasi o infatisare demna. Fata palida, slabita, pielea intinsa, lucioasa pe umerii obrajilor si zbarcita putin in colturile gurii, apoi ochii ratacitori si mai adanciti in orbite ii aratau un om nou, cu totul deosebit de fostul dandy vesnic pudrat, parfumat si pomadat. isi zise ca acestea sunt urmele suferintei, se simtea incantat ca a suferit atata si socotea ca prin suferinta s-a apropiat de Madeleine.

Fixa oglinda cu picior pe masa asa incat, trecand, sa se poata vedea si admira mereu, pana va sosi doctorul pe carel astepta azi mai increzator ca totdeauna.

in sfarsit Ursu aparu cu alaiul obisnuit si-i adresa intrebarea cunoscuta:

- Ce mai nou, domnule Faranga? il masura o clipa, arunca o privire imprejur si se pregati sa plece. Puiu insa il retinu cu vioiciune:

- Doctore, te rog, am sa-ti fac o destainuire foarte importanta!

Ursu se uita la el cercetator.

- Poftim! Te ascult!

- A, nu! se apara Puiu aproape protestand. E ceva particular si doresc sa ti-o comunic numai d-tale, intre patru ochi... tin foarte mult, doctore!

Doctorul il mai privi putin si incheie:

- Bine, am sa te chem indata ce voi termina vizitele. Puiu fu cuprins de o infrigurare manioasa. Alerga de icicolo, mormaind franturi de cuvinte, parca si-ar fi aranjat un discurs, trecea in anticamera la gardianul care se asternuse sa descifreze Universul, iar se intorcea in odaia lui... De cateva ori trimise apoi pe Leahu sa vaza daca nu s-au sfarsit inca vizitele. Raspunsurile il suparau caci erau invariabil aceleasi: mai e nitel... Cand fu chemat in sfarsit, isi lua brusc o tinuta rigida si porni cu pasi solemni, urmat de nedespartitul gardian ca de un aghiotant.

- Ei, s-auzim! il intampina doctorul Ursu in picoare, scotandu-si halatul alb.

in fata lui, Puiu se simti atat de emotionat, ca vorbi cu glas inecat:

- Doctore, am descoperit pentru ce am omorat pe Madeleine...

Ursu tresari. Arunca halatul pe un scaun si se apropie banuitor.

- Ai descoperit? D-ta? Nu se poate!

- A fost greu, fireste, - surase Puiu, satisfacut de neincrederea lui. Nici nu ma mir ca nu ma crezi. Cu toate astea am descoperit. Dupa lupte grele si mari zbuciumari sufletesti. A trebuit sa-mi scrutez trecutul, faptele, gesturile cele mai mici... A fost o munca titanica!

Doctorul nu-si putea ascunde uimirea. Avea o sovaire care arata ca nu stie ce sa creada. il aseza si-l invita sa-i povesteasca. si Puiu, cu multa introducere si copioase amanunte, spuse cum a ajuns sa-si dea seama ca e impovarat cu o cumplita ereditate criminala si cum aceasta a tot ravnit sa se manifeste pana ce a izbucnit in uciderea Madeleinei.



Povestind se facuse mai palid, ii tremurau putin mainile, pastrand insa pe fata mereu un suras de martir.

- Acuma toate sunt clare in mine ca lumina soarelui - adauga cu o stralucire extatica. Nu-ti inchipui si nimeni nu-si poate inchipui ce ingrozitor a fost cand a trebuit sa-mi dau seama! Nu e putin lucru sa simti categoric intr-o buna zi ca esti un criminal nascut si ca toata viata ta a fost un lant de porniri criminale, de crime oprite la timp numai prin vointa si educatia ta, ca ai trait atatia ani cu povara asta imensa in suflet! Azi ma mir cum am putut trai asa, cum na fost nimeni sa-mi deschida ochii!

Ursu isi regasise stapanirea. Dupa o pauza ii zise linistit:

- Totusi asta inca nu ne spune de ce tocmai pe sotia dtale ai ucis-o?

- Curios esti, doctore! se enerva deodata Puiu. Am uciso pe ea, fiindca ea s-a nimerit sa fie atunci acolo! Nu pricepi? Daca-mi iesea in cale jupaneasa, as fi omorat pe jupaneasa, ori daca erai chiar d-ta in fata mea, strain cum esti, fii sigur ca pe d-ta te sugrumam!

Foarte agitat, facu un gest cu mainile, inclestandu-si degetele convulsiv. Doctorul urmari gestul si intreba brusc, aspru:

- Asa ai sugrumat-o si pe ea?

- Probabil - raspunse Puiu repede; apoi ca si cand s-ar fi incurcat, continua mai domol: Exact insa nu-mi aduc aminte... stii, in momentele acelea singur instinctul e constient si activ, restul se supune orbeste!

Dupa o mica tacere, cu alt glas, aproape stins, zise:

- De altminteri toata infatisarea mea, cand eram furios, avea ceva din cruzimea bestiala a primitivului. Cineva mi-a spus odata, nu stiu cine, dar vorbele mi le amintesc perfect, mi-a spus, evident, glumind, ca la manie seaman ca doua picaturi de apa cu omul din caverne!

- Mda - murmura doctorul pierdut, cu gandurile aiurea.

- Din toate astea trebuie sa retii, doctore, - relua Puiu apoi cu un nou avant - ca motivul crimei e o dispozitie criminala foarte puternica, intelegi? Eu, cand m-au adus aci, in primele momente de tulburare, nu-mi dadeam seama cum am putut savarsi o crima atat de odioasa. Ei bine, azi, dupa trei saptamani de meditatii necontenite, sunt lamurit.

Adevarul adevarat e ca sunt nebun! M-am constatat eu insumi, doctore! Nu o clipa de nebunie, cum credea sau voia sa faca sa se creada bietul tata, ci o nebunie definitiva si iremediabila! Din nenorocire, asta e realitatea, doctore!

Avu un ras scurt, nervos, sec, care rasuna in odaie ca o scuturare de cioburi sparte. Doctorul Ursu se cutremura, parca l-ar fi atins o unda neasteptata de frig.





Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31


Aceasta pagina a fost accesata de 839 ori.
{literal} {/literal}