Ciuleandra - Capitolul 21

Ciuleandra - Capitolul 21

de Liviu Rebreanu


21.


Fiindca lui Puiu ii era sila sa citeasca ziarele, i le citea gardianul si astfel deveneau amuzante. Andrei Leahu mai mult silabisea decat citea si tocmai asta ii placea lui Puiu.

Grabit nu era deloc; dimpotriva, incetineala fara voie in citire a gardianului umplea mai mult timpul, scurtandu-l. si cum noutatile nu-l interesau, asculta numai glasul cela cu intonatii de scolar silitor, cu repetiri de silabe pana sa ghiceasca un cuvant, cu cate-o observatie printre fraze completand continutul, mai deseori presupus decat inteles aievea. Leahu insusi se bucura mai cu seama cand descoperea in gazeta ceva despre Arges, judetul lui; iar odata cand, din intamplare, vazu si satul sau intr-o insirare de comune, vizitate de un ministru excesiv de activ, toata ziua, de zeci de ori, s-a intors la pagina respectiva, oftand ganditor si cu mare parere de rau:

- Vasazica, a umblat si pe la noi!... Oare ce s-o fi intamplat de a trecut? De altfel Puiu, fiindca observase cata placere ii face, il punea mereu sa-i povesteasca de pe-acasa orice ii venea in minte. Leahu incepea totdeauna, sfios si nehotarat, despre boierii pe care-i cunostea: c-au fost asa si au dres asa, ca in cutare an oamenii nu s-au putut invoi, ca odata au venit palmasi straini tocmai din secuime... De-abia pe la sfarsit scotea la iveala povestirile despre pataniile taranilor in privinta carora amintirea lui era inepuizabila.

Acuma, dupa ce pleca batranul, ca sa-si alunge cu totul uratul ce-i apasa sufletul mai rau ca totdeauna, trecu in anticamera, se intinse pe patul gardianului, ca de obicei, si pornira sa taifasuiasca. Dupa un rastimp insa, chiar cand Leahu se infierbantase cu povestea unei fete de la ei, care ramasese insarcinata cu unul si s-a dus tocmai la Pitesti sa lepede si apoi sa se bage acolo la stapan, ca in sat o aratau cu degetul oamenii de omenie, Puiu il intrerupse deodata, ridicandu-se pe jumatate, si cu niste priviri tulburi:

- Dar la voi cum se joaca Ciuleandra, Andrei?

- De, conasule - zise gardianul putin uimit ca-l intrerupe si multumit de intrebare - suleandra e joc greu si trebuie sa fie multi jucatori si lautari buni care sa stie si ei jocul... Greu!

Puiu vru sa-l roage sa continue povestea cu fata si, impotriva vointei, se pomeni spunand:

- Tu ai jucat vreodata Ciuleandra?

- Cum sa nu fi jucat, boierule! se fali Andrei. Cate opinci n-am rupt cu ea, Doamne pazeste! Ca parca omu-i si nebun la suleandra, si alta nu!

- Strasnic joc! observa Puiu cu o pornire ce nu se lasa stapanita. si eu am jucat Ciuleandra o data, o singura data, la Varzari... A fost foarte frumos! Atunci mi-am ales si nevasta, de la Ciuleandra. stii, ceea pe care am sugrumat-o, intelegi?... Ciuleandra si nevasta!

isi dadea seama ca spune lucruri pe care nu vrea si totusi le spunea cu un glas straniu, incat insusi gardianul se uita la dansul nedumerit. Totusi, ca sa fie cuviincios, Leahu aproba:

- Apoi prin partea noastra mai toti flacaii de la suleandra se insoara. Acolo se aduna fiecare cu fata de-i place si mi se strang si se otaresc la joc, pana ce-si pierd mintile... Asa-i jocul, boierule!

Ascultand distrat cuvintele gardianului, Puiu se chinuia sa-si reaminteasca melodia Ciulendrei si, pentru ca nu izbutea, se simtea profund nenorocit. ii trecu prin gand ca ar trebui sa schiteze pasii ca sa-si aminteasca mai repede.



Isi dadu seama ca gandul e bolnavicios, il alunga si-si zise rusinat ca gardianul l-ar crede smintit. in acelasi timp insa nu se putu opri sa nu intrebe:

- I-asculta, Andrei, tu poti sa-mi suieri Ciuleandra?

- Ba sa ma iertati, conasule, - raspunse Leahu atat de speriat parca l-ar fi indemnat la ceva extraordinar de rusinos,

- ca eu de cand sunt n-am suierat, ca nici n-am avut de la Dumnezeu dar de cantece.

- Pacat! murmura Puiu, in picioare, cu o figura imobila, plina de hotarare. As fi vrut sa vad cum o joci tu, dar nu-mi pot aminti melodia, ca ti-as suiera-o eu foarte bucuros!

- Apoi ca eu tot n-as juca, boierule, zise gardianul cu un ras silit prin care vroia sa-si ascunda nelinistea. Nici nu miar sedea bine, zau asa, ca suleandra e cu multa saritura si eu, de, port in spate ani multisori! Joc de tineri, boierule, cu puteri de haram, iar eu am risipit ce-am avut, si in razboi si in alte necazuri, de ma multumesc sa-mi tin zilele...

- Ba esti zevzec, Leahule! bufni Puiu cu manie retinuta anevoie. Te lauzi ca stii si nu stii nimic!

- Nu, zau, boierule, sa nu va suparati! se ruga Andrei, cautand sa-l mulcomeasca. S-a si intunecat, boierii din alte camere sunt bolnavi, nu ca d-voastra, si se culca devreme si nu sufera galagia... Apoi de m-ar prinde cineva topaind peaici, ar fi vai s-amar ce-as patimi de la domnul doctor!

Cu o sfortare dureroasa, Puiu se stapani sa nu mai staruiasca. Vedea bine cat de ciudata e dorinta lui subita cu Ciuleandra si mai ales imposibilitatea lui de a-si infrana gura.

Ca sa scape de ispita ce scotea mereu capul in sufletul sau, puse pe Leahu sa-i faca patul, sa se culce. Se obisnuise sa doarma cu usa spre anticamera deschisa. Acuma ceru s-o inchida. Peste impotrivirea lui, in fundurile mintii isi zicea ca trebuie sa mai incerce sa-si rememoreze melodia blestemata.

Se dezbraca, se sui in pat si, parc-ar fi vrut sa inabuse pornirea ce crestea intr-insul vijelios, inchise ochii si isi trase tartanul peste cap. Crampeiele de melodie insa il urmareau acuma ca niste albine intaratate. Rasarea cate-o masura de undeva, ii fasia in ureche, se stingea si lasa in locul ei o dorinta mai poruncitoare de a-si aduce aminte. Subt invelitoare incepu sa fluiere in surdina alta frantura de arie aparuta din nou in creierii lui.

Inceta repede. Era falsa. si atunci, furios, sari din pat si, in varful picioarelor goale, se porni sa imbine niste pasi de joc, fara zgomot, sa nu-l auda de-alaturi gardianul, sa-si inchipuie ca a innebunit. Se trudi vreun sfert de ceas si nu izbuti sa inchege Ciuleandra. Cand se vari iar in pat, asudat, se simti mai multumit si-si zise: "Am sa mi-o reamintesc... N-am sa ma las!"





Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31


Aceasta pagina a fost accesata de 963 ori.
{literal} {/literal}