Ciuleandra - Capitolul 20

Ciuleandra - Capitolul 20

de Liviu Rebreanu


20.

De-aci inainte Puiu astepta cu drag vizitele doctorului, ca pe-ale unui prieten vechi si binevoitor. ii zambea cu incredere mereu, desi doctorul nu-i raspundea la fel, ba parca devenise mai mohorat. Puiu insa nu voia sa ia in seama nimica. isi zicea ca sunt inchipuiri de-ale lui pe care are sa le regrete cum regreta acuma ca l-a banuit odinioara din pricina Madeleinei. in razboiul ce-l ducea aici cu sine insusi, e fatal sa exagereze importanta fiecarui gest, sa i se para ca descopera dusmanii... in cele din urma insa ajunse sa vada ca toate au fost excrescente de-ale mintii lui infierbantate, de-ale sensibilitatii lui bolnavicios de ascutite...

Intr-o zi, cand se simtea mai multumit, batranul Policarp Faranga sosi mai agitat ca de obicei. Trimise indata pe gardian sa se plimbe pe coridor, fiindca trebuie sa vorbeasca ceva particular cu Puiu. Avea un aer misterios si indignat care pe Puiu il facu sa surada indulgent:- S-a intamplat ceva grav, tata?

- Puiule, e intr-adevar foarte grav! zise Faranga in picioare, intr-o tinuta aproape martiala. Ce docteur est une canaille!

Tu entends? Une canaille!

- Exagerezi, tata!

- Du tout, du tout! se enerva batranul. Am si hotarat: cu orice riscuri si staruinti trebuie sa te scot de-aici, sa intri in observatie in alt sanatoriu, la un om cumsecade! Voilą!

- Tocmai acuma cand am inceput sa ma simt mai bine? zise Puiu tot calm, tot ingaduitor.

- si mai bine ai sa te simti intre niste medici umani si intre prieteni, nu ca aici, dusmani! striga Faranga, stapanindu-se insa si adaugand mai incet: De altfel m-am sfatuit azi mult si cu Tilda. E si ea absolut de parerea mea: trebuie sa te mutam de-aici, sa te scapam din ghearele acestui doctor mizerabil!... Eu te-am adus aici contand pe Demarat, in grija caruia te puteam lasa cu toata increderea. Nu mi-am inchipuit insa ca...

Vorbind, iar se infierbantase. Se intrerupse, isi smulse barba, ceea ce insemna culmea enervarii, facu cativa pasi si se intoarse la Puiu, mai potolit:

- Aseara, la club, am stat de vorba cu profesorul Dordea.

M-a intrebat ce mai faci, cum iti merge si asa am ajuns sa discutam si despre doctorul Ursu. Dordea il cunoaste perfect, l-a avut elev. Ei bine, stii ce-mi spune Dordea? "Merituos, chiar excelent ca medic - zice - dar ca om cu desavarsire imposibil!" Ai inteles? Ce-mi pasa mie de calitatile lui profesionale daca altfel e execrabil? Zice ca de prin Universitate nu scapa nici o ocazie sa-si arate ura cea mai neagra impotriva ciocoilor, intelegand prin ciocoi, fireste, pe toti oamenii de treaba care nu poarta itari si opinci. Mania asta a lui era atat de cunoscuta ca Dordea l-a si intrebat odatacum se poate, un intelectual ca el, sa afiseze niste conceptii atat de barbare? Dar, zice, n-a putut smulge dintr-insul decat ca ciocoii i-au zdrobit inima si alte asemenea bazaconii. Prin urmare, vezi: e de ajuns sa fii ciocoi, ca acest specimen primitiv sa te urmareasca cu ura lui maniaca!

- si Dordea o fi exagerand sau l-a inteles gresit - murmura Puiu nezdruncinat.

- Deloc! se incapataneaza batranul. Dordea nu vorbeste niciodata fleacuri si nici nu se tine de clevetiri. Daca mi-a spus lucrurile acestea, a vrut cu siguranta sa ma previe in mod fin sa nu ma culc pe o ureche in privinta ta si sa-mi iau masurile din vreme. Evident, medic si el, n-a putut sa vorbeasca prea deschis. si de altfel cuvintele lui despre el se coroboreaza cu diverse pareri ce a adunat Matilda de pe la prietene de-ale ei, dintre care unele au fost internate aici, in sanatoriu, si l-au putut cunoaste din contact direct, iar altele au avut prietene bolnave aici, si venind mai des sa le viziteze, l-au cunoscut indirect. Ei bine, nimeni nu spune decat ca e un mojic fara pereche. D-na Ferentaru, o stii, a fost bine inspirata cand a zis ca niciodata n-a vazut om cu nume mai potrivit ca acest Ursu nesuferit!

Totusi Puiu ramase neclintit in bunele-i pareri despre doctorul Ursu si nici nu voia sa auda despre mutarea in alt sanatoriu.



- Bine, Puiule, - il dascali Faranga - dar sa nu uiti ca de el depinde viata ta! De referatul lui!... Nu e prudent sa-ti lasi viitorul in mainile unui om care e adversar declarat al clasei sociale din care faci parte!

Apoi, dupa multe zadarnice staruinti, batranul ii destainui ca, in contra vointei lui de-a face vreo interventie, el, Policarp Faranga, a fost aproape in fiecare zi la Ursu si, cu toate aluziile lui, discrete, fireste, n-a reusit sa-i scoata macar un cuvant linistitor, necum binevoitor.

- Nu-ti mai spun ca o data a fost chiar nedelicat! sfarsi el cu amaraciune. N-am facut caz pentru ca orice gest al meu s-ar rasfrange asupra ta care te afli in puterea lui. Destul ca a indraznit sa nu fie cat trebuia de cuviincios fata de mine, om batran si cu o situatie care ar merita sa-i comande cel putin respect!

Nimic nu putea insa sa clatine convingerea lui Puiu care, in cele din urma, zise indurerat:

- Ce rau mai mare sa-mi faca el decat mi-am facut eu insumi prin ceea ce am facut? Ca are sa-mi dea un certificat de responsabilitate? Ei si? Ar fi oare asta o catastrofa mai grea decat moartea Madeleinei?

- Ar fi si moartea ta, Puiule! tresari batranul. Ar fi a doua crima ce m-ar fi lovit si pe mine! Una ajunge, Puiule. A doua trebuie evitata cu orice pret! insasi Madalina, sarmana, n-ar dori sa fie astfel razbunata!

I se umplusera ochii de lacrimi. Se intoarse spre fereastra, scoase batista si, prefacandu-se ca-si sterge nasul, isi opri plansul ca nu cumva sa-l vada copilul si sa-si strice dispozitia.

- Nu te-am adus aici - continua apoi - ca sa sfarsesti acolo unde puteai sa incepi! Te rog dar sa cumpanesti bine cand persisti intr-o atitudine sentimentala absolut nepotrivita cu imprejurarile!

Puiu riposta deodata, ca si cand l-ar fi jignit:

- Bine, tata, d-ta vorbesti parca acuma ar mai avea vreo importanta micile trucuri avocatesti! Parca de-aici incolo mar mai putea interesa lumea din afara! Ca sa ma impac cu lumea aceea, ar trebui sa insel, sa ma prefac ca sunt nebun... Ei, asta nu se mai poate, tata, cu nici un pret! Nu vreau sa insel, sa-mi mai incarc constiinta si cu o inselaciune spre a scapa de urmarile unei crime! Nu pot! si chiar daca as fi atat de ticalos sa vreau, n-as sti cum sa simulez, iata! Prin urmare, stau aci, cum as sta oriunde, si astept linistit sa vie ceea ce trebuie sa vie!

- intr-adevar, ai dreptate - zise batranul Faranga incet.

Tu ai aici atatea framantari si eu mai vin cu... C'est fini!

Pleca apoi amarat, precum si Puiu ramase amarat. Fiecare se plangea in sine de celalalt ca nu vrea sa inteleaga.

"Eu sa-mi vad de cele prezente, caci cele viitoare vor veni la timpul lor!" isi zise Puiu resemnat si totusi mandru ca nu s-a lasat induplecat.

- Il faut agir, Tilda, mais sans plus compter sur lui! zise trist batranul Faranga ajungand acasa la Matilda.

Si Matilda aproba cu inflacarare:

- C'est ca, mon vieux Poly! Il faut le sauver malgre lui.





Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31


Aceasta pagina a fost accesata de 869 ori.
{literal} {/literal}