Ciuleandra - Capitolul 31

Ciuleandra - Capitolul 31

de Liviu Rebreanu


31.

La ora patru precis batranul Faranga intra in cabinetul doctorului Ursu. Avea respiratia putin ostenita, fiindca se grabise, si se aseza numaidecat cu un gest de scuza explicativa catre doctorul care ii oferea scaunul.

- V-am rugat sa treceti, excelenta...

Faranga, uitandu-si osteneala, intrerupse cu vioiciune:

- Eram sa trec chiar nepoftit, scumpe domn. Pentru ca aveam sa-ti comunic o veste referitoare la soarta baiatului meu. Trebuie sa stii, doctore, acuma imi permit sa-ti spun, ca de asta singura data cand ai avut prilejul si onoarea sa ma servesti, nu mai mult decat printr-o mica amabilitate, am dobandit impresia si apoi convingerea ca te codeai. De aceea am intervenit si, bineinteles, am obtinut ca fiul meu sa se mute intr-alt sanatoriu unde mi se va arata, sper, ceva mai multa intelegere si, ca sa zic asa, simpatie. Chiar azi ar fi trebuit sa-l mut, dar, fiindca azi e treisprezece martie si baiatul meu, in starea-i sufleteasca explicabila, nu-i asa, a prins o aversiune superstitioasa contra acestui numar, am amanat pe maine mutarea. Precum vezi, aveam oricum obligatia sa trec si sa-ti comunic decizia Parchetului.

Cu acest prilej imi voi lua libertatea sa-ti amintesc - varsta si experienta de viata ma indreptatesc s-o fac - ca medicul nu poate sa uite niciodata ca, mai presus de toate, e dator sa fie om!

- Am fost de la inceput, excelenta, si am ramas pana la urma! zise Ursu cu o fluturare ironica pe buze.

- Drept sa-ti spun, n-am prea observat! replica Faranga cuacelasi ton.

- Atunci nu pot decat sa regret! accentua doctorul mai apasat.

Cat despre mutarea in alt sanatoriu, cred ca v-ati ostenit zadarnic...

- Cum? Ce vrei sa zici? se ridica batranul, infricosat deodata ca acest salbatic tine cu orice pret sa-i nenoroceasca baiatul cu un referat distrugator.

- Vreau sa zic, excelenta, ca fiul d-voastra e grav bolnav si trebuie internat negresit intr-o casa de sanatate! spuse doctorul Ursu cu o seriozitate care nu admitea nici o indoiala.

Batranul Faranga ramase naucit, nestiind daca trebuie sa se bucure ori sa se intristeze. Se uita nedumerit in ochii doctorului care, observandu-i perplexitatea, adauga:

- De acum doua saptamani credeam ca sunt deplin edificat asupra cazului fiului d-voastra, excelenta! Atunci am si facut referatul, uite-l colo, pe birou, in care conchideam la o iresponsabilitate rezultata dintr-o zdruncinare trecatoare de nervi! Am continuat observatia mai mult pentru a putea hotari daca va fi nevoie de o internare provizorie, de cateva luni, in vreun sanatoriu special, sau daca fiul d-voastra isi va putea relua indata viata-i normala. Ieri as fi opinat pentru a doua eventualitate.

Mi s-a parut linistit, rational, normal. Azi insa mi s-au rasturnat constatarile, chiar si referatul la care am muncit pana sa-i dau o forma...

Palid si zdrobit, batranul se ridica in picioare, murmurand:

- Doctore, pot sa-l vad?

- Va conduc, excelenta! zise Ursu sprijinindu-l, caci batranul incepuse a se clatina.

in anticamera gardianul saluta batand din calcaie ca un recrut.



- Ce face domnul? intreba Ursu aratand spre odaia lui Puiu.

- Joaca, domnule doctor, traiti! Doctorul deschise vazistas-ul si pofti pe Faranga sa se uite.

Puiu, in pijamaua descheiata, cu pieptul gol, cu fata asudata si vesela, tropaia pe loc, fredonand sacadat o arie inchipuita. Dupa cateva minute batranul nu se putu stapani si-l striga pe nume.

Fara a se opri din joc, Puiu intoarse capul, surase catre tatal sau si-i raspunse:

- C'est "Ciuleandra", vous savez?... Vous m'avez permis, n'estce pas? C'est vous qui m'avez dit: "Vas-y!" Alors vous ne pouvez pas etre fache, papa! Et puis c'est tres amusant... oui... tres...

Batranul Faranga se lasa pe marginea patului gardianului.

Era cu desavarsire prapadit. Ochii lui plangeau singuri cu lacrimi mari ce-i inmuiau barba stufoasa si foarte ingrijita. Langa dansul, doctorul Ursu cauta sa-l consoleze cu termenii tehnici care sunau complicat si nu-i spuneau nimic. intr-un tarziu batranul intreba:

- Nu mai e nici o speranta, doctore? Nici una? Doctorul Ursu ridica din umeri:

- Minuni face numai Dumnezeu!

De alaturi se auzeau pasii lui Puiu, neosteniti, intr-un ritm saltaret, stimulati de o melodie gafaita, ca respiratia unui bolnav de moarte.





Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31


Aceasta pagina a fost accesata de 982 ori.
{literal} {/literal}