Ciuleandra - Capitolul 01
de Liviu Rebreanu
... si nu stii ca tu esti ticalos
si misel si sarac si orb si gol.
Apocalipsis, III-17
1.
- Taci!... Taci!... Taci!...
O pravalise pe sofa si, cu genunchiul drept, ii zdrobea sanii. Degetele si le infipsese in gatul ei plin si alb parc-ar fi vrut sa inabuse un raspuns de care se temea. ii simtea corpul zvarcolindu-se, intocmai ca subt o imbratisare fierbinte, si zvarcolirea il infuria mai natang.
- Taci!... Taci!...
Repeta acelasi cuvant, cu acelasi glas horcait, foraind pe nas rar, prelung. Ochii lui umflati nu vedeau totusi nimic, ca si cand s-ar fi coborat peste ei un obositor val rosu...
intr-un tarziu, o atingere molateca ii cuprinse bratele, numai cateva clipe, si apoi se topi, neputincioasa. El isi dadu seama, ca prin vis, ca trebuie sa fie mainile ei, incercand sa se apere. si atunci, deodata si foarte deslusit, isi auzi propria-i voce, aspra, stramba, gafaita, rabufnind ca dintr-o adancime de pivnita. ii trecu fulgerator prin gand, "ce glas!" si indata, parca si-ar fi recapatat brusc vederea, zari doua globuri albe, sticloase, aproape iesite din orbite, cu o fina retea de vinisoare rosii incercuind o pata rotunda albastra-viorie: ochii ei inmarmuriti intr-o lucire de spaima resemnata.
Privirea il ustura ca o mustrare nesuferita:
- Ta... a...
Vruse sa strige, dar acuma sunetele i se sfaramau in cerul gurii, haraitoare si uscate, iar globurile albe in aceeasi vreme se mareau mereu si se impreunau intr-un disc cenusiu, care apoi incepea sa se invarteasca ametitor imprejurul petei albastre nemiscate. Un simtamant greu de lesin ii inmuie bratele. I se parea ca are sa se prabuseasca si cauta desperat un sprijin...
Ca trezit dintr-un cosmar, sari trei pasi inapoi. Degetele ii ramasera raschirate si tepene. Se uita imprejur naucit.
Facea sfortari sa se orienteze. Razele becurilor, galbui si filtrate, il dureau, ca si cand ar fi intrat repede, dupa un intuneric mare, intr-o lumina orbitoare. Toate lucrurile i se infatisau cu reliefuri neobisnuite. Langa sofa, blana de urs alb se zbarlise, iar capul cu ochii morti, de sticla, il privea cascand gura catre el, amenintator. in camin doua buturuge mocneau cu flacari galbene, ce se rasuceau si se intindeau manioase ca niste limbi de balaur. intre cele doua ferestre dinspre strada, consola, cu oglinda pana-n tavan, incarcata de pufuri, borcane, sticlute si alte obiecte, din arsenalul de intretinere a frumusetii feminine, parea o fiinta vie incremenita de rusine.
Ajunse langa usa dormitorului, potrivindu-si mansetele si manecile botite, dar uitandu-se mereu uluit la sofaua pe care ea zacea neclintita, cu capul spre dansul, incat ii vedea numai crestetul putin aplecat in dreapta, pieptul decoltat si rochia mototolita. Milioane de ganduri ii plouau in minte si se ciocneau in zgomote surde. Cand, dupa un rastimp, i se mai potoli inima, observa ca singurul zgomot in lume il facea respiratia lui ostenita; incolo o tacere blanda, molesitoare; chiar focul in camin ardea acum atat de lin, parc-ar fi fost un foc imaterial. Numai caldura era sugrumatoare. Sudorile ii curgeau pe obraji ca lacrimile. si totusi mai rau il supara tacerea incat, ca s-o alunge, rosti:
- Madeleine!
Cautase sa fie dulce si se inspaimanta de glasul care parca era al unui strain dusmanos. isi aminti ca tot astfel il mirase acelasi glas adineaori cand... si deodata se simti coplesit de o rusine mare, parca s-ar fi pomenit gol in mijlocul unei multimi batjocoritoare. isi dadea seama ca, desi avea ochii atintiti asupra sofalei, sufletul lui nu voia sa vada nimica de frica sa nu trebuiasca a intelege prea curand.
- Madeleine! murmura apoi din nou, cu umilinta, ca si cand ar fi incercat sa ispaseasca o fapta printr-un cuvant.
Cateva clipe avu simultan toate certitudinile: ca traieste si ca e moarta, ca a ucis-o si ca n-a ucis-o, ca nu s-a intamplat nimic si ca s-a sfarsit tot... in aceleasi clipe insa isi mai reamintea cum, pe cand se napustise asupra ei, ii staruise in creieri, ca o porunca, gandul ca trebuie s-o omoare si ca totusi n-are sa moara...
Deodata, intr-un fior de spaima, zari, drept in fata, un tanar cu parul negru, putin valvoit, cu figura rasa, fina, ovala si ravasita, cu ochii rataciti, imbracat in frac, dar cu mansetele iesite din maneci, cu plastronul framantat si o aripa a gulerului ridicata pana la ureche, ca la eroii aristocratici in filmele americane, dupa o incaierare de box cu rivalul burghez...
Tresari cand isi recunoscu chipul in oglinda.
"Bietul Puiu Faranga!" facu dansul, schitand un suras trist, pe care cel din oglinda i-l intoarse prompt.
Surasul insa ii ingheta brusc pe fata ca o masca. in oglinda, de pe sofa, cu capul plecat usor intr-o parte, Madeleine il privea cu ochii foarte mari si albi si cu o figura parca dispretuitoare. Buimacit porni spre ea, dar un zgomot ii reteza miscarea. Bratul Madeleinei, alb si rotund, alunecase jos, oprindu-se pe gatul ursului parc-ar fi vrut sa-l alinte.
Acum Puiu Faranga avu fulgerator revelatia realitatii.
Ochii ei pareau vii, bratul ei se lasase intr-o miscare vie - si tocmai acestea ii spusera mai limpede ca nu mai e nici o speranta. Spaima ca a stins o viata omeneasca i se rasucea in suflet ca un pumnal. Nu mai stia ce sa faca, si nestiinta aceasta il umplea de groaza, iar linistea dimprejur il sugruma.
Intoarse deodata spatele cu o sfortare crunta, ca si cand si-ar fi smuls picioarele dintr-o tintuire, si porni afara pe usa deschisa a dormitorului. in sira spinarii o mana urmaritoare il tragea inapoi...
Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31
Aceasta pagina a fost accesata de 3341 ori.
