Rascoala - Focurile - Scanteia (04)

Rascoala - Focurile - Scanteia (04)

de Liviu Rebreanu


4.


Marti dimineata soarele scoase capul de dupa perdeaua de nori plumburii. in bataia razelor calde, taranii se imbulzeau imprejurul carciumii lui Busuioc, sa afle ce-o fi pus la cale aseara boierii la curtea batranului. Primarul, mieros si glumet, le spunea mereu:

- Mai baieti, nu va pierdeti vremea degeaba, mai!... Ori asteptati sa mai vie calaretii cei nazdravani?... Vedeti-va de treburi, mai oameni!

- Ei, saracii calareti, ca bine-au mai glasuit! zise Marin Stan putin cherchelit, dupa ce poposise un rastimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii nostri la sfat si la tocmeala?... Ehei, fratilor, frica-i mare cucoana!... Nu-i asa, domí primar?

- Mai Marine, cum iti vine tie, om in toata firea, sa vorbesti atatea bazaconii? facu Pravila in batjocura. Da de cine sa le fie frica boierilor, mai Marine? De tine, ma?... Vai de capatana ta, Marine!

Unii rasera, dar altii strigau amenintator:

- Ba sa le mai fie frica si de noi!

- Apoi de bine si de bucurie nu s-au strans ei! zise Serafim Mogos.

- Poruncile cu impartirea pamanturilor o fi umbland sa le doseasca! zise Ignat Cercel.

- Bine ca ne-au spus calaretii, ca nici noi nu ne-om lasa! zise Toader Strambu.

Primarul intrerupse energic:

- Ia mai tineti-va gura, mai, ca pe urma ma supar! Eu va vorbesc frumos, iar voi da-i, si da-i cu prostia! Apoi asa nu ne impacam, fratilor!

Marin Stan, cu o privire galesa, caraghioasa, intreba deodata:

- Doní primar, eu poate c-am baut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ati catat azi-noapte la boierul cel batran, ai?

- Dar ce, tu crezi ca noi ne ascundem de tine ori de cineva? riposta Pravila semet. Ce, mi-e rusine ca m-a chemat boierul Miron? Nu-s eu primarul comunei? Apoi?... si ce, am pus la cale lucruri de rusine? Cine umbla sa tie liniste si pace in sat face rau, ai? Asa zici tu, mai Marinica?

- Ba nu, Doamne fereste! raspunse Marin serios, parca i-ar fi trecut sumeneala. Ca noi liniste si pace vrem, si dreptate!... Dar credeam ca boierul te-a intrebat si pe matale cum si in cel fel sa imparta pamanturile la oameni...

- Apoi tocmai pe boierul Miron l-ai nimerit sa imparta pamanturi, Marine baiete? rase primarul. Nu-l stii tu pe dumnealui cat i-e de draga mosia?

- De bunavoie cine-si imparte averea? mormai Ignat Cercel.

Dar daca-i porunca de la voda?... Mie nu mi-a luat porcul pentru bir? s-am tacut, ca n-am avut ce face, si copilasii rabda de foame!

Vazand ca n-o scoate la capat, primarul Pravila mai facu vreo doua glume si apoi o sterse la cancelarie. Pe la amiaza pica insa Matei Dulmanu de la Lespezi cu stirea aflata de la argatii conacului ca azi are sa soseasca cuconita de la Bucuresti cu automobilul, ca a si facut foc in toate odaile si curatenie... intre tarani se incepu o fierbere, ca si cand intra dihorul intre gaini. Glasuri felurite pornira si se incrucisara in multimea rascolita:

- Da de ce mai vine?... Ori tot vrea sa vanda Babaroaga altora?

- N-o lasam, cum s-o lasam?

- Mai bine sa le dam foc!

- Poate ca are si dumneaei vreo porunca pentru impartire...

- Trebuia sa bagam plugurile si sa nu tot asteptam!

- Lasati-o sa vie, oameni buni, ca noi ce pazim? striga Petre Petre mai tare ca toti.

in vreme ce oamenii se framantau asa, Pavel Tunsu, un barbat uscativ, cu cap mic si cu ochi hrapareti, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilasul sau Costica:

- Du-te, mai baiete, la ma-ta mare sa te joci cu copiii, c-asa ti-a poruncit mamica! Du-te, Costica, nu te tine dupa mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi? (si cum Costica tacea si se agata de maneca lui:) Pleaca, mai, ca te bat, auzi? Ori nu vrei sa auzi?

- Mi-e frica de caini, scanci copilul.

- Ce caini, ca nu-i nici un caine pana la ma-ta mare, ca-i numai colea! il indemna Pavel. Aide, du-te, dragul tatii, nu ma necaji!

Du-te binisor!

Costica, mai convins, mai de teama bataii, caci tata-sau il cam snopea cand se supara, porni tandalind devale pe ulita. Era descult, cu capul gol, cu o camasa murdara, rupta si cu manecile largi. Cum se departa putin isi recapata zburdalnicia obisnuita, iar ajungand la cocioaba babei Ioana, inainte chiar de a intra in ograda, incepu sa cheme pe Nicu, baietelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niste strigate de sa rascoale toti vecinii.

Baba Ioana era necajita cu o gaina care cazuse closca, o asezase pe oua si acuma, dupa o saptamana, nu mai voia sa stea, incat o facea sa alerge dupa ea prin cea ograda si gradina. Auzind glasul nepotului, mormai bosumflata, gandindu-se ca numai adineaori i-a plecat de pe cap nebunul de Anton: "Abia scapai de un nebun si-mi vine altul, mai indracit".

Cand in sfarsit Costica, impreuna cu Nicu, se ivi in pragul casei, batrana il bombani fara sa-i priveasca:

- Asculta, baiete, sa va jucati frumos si sa nu ma mai amarasti si tu, ca sunt eu destul de amarata, fire-ar a dracului!

Costica nu lua in seama cicaleala ei si, dupa ce se invarti putin prin casa si se hartui cu cainii, se vaita ca i-e foame.

- Te trimite si nemancat, sa te hranesc eu, ca nu v-am hranit destul! bufni baba Ioana. Vezi ca-i mamaliga pe masa, invelita in prosop, si oala cu lapte pe vatra! Du-te si crapa pana-i plesni!

Batrana isi vazu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din cand in cand insa ii mai ocara, ii mai blestema ca sa nu-si faca de cap:

- Mai dracilor, lasati cainii in pace, c-o sa va muste!... Costica, fire-ai al dracului, nu-mi hasai gainile, ca se sperie si nu se mai strang acasa!... Baiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu calare pe purcel, sa mi-l deseli, bata-te Dumnezeu!

Mai tarziu, Costica iesi in ulita, unde avea mai mult loc pentru a arata lui Nicu alte nazdravanii. El, fiind mai mare, se socotea obligat sa intretie admiratia tovarasului de joaca prin toate obrazniciile posibile fata de bunica-sa. Dupa un rastimp baba Ioana iar striga din casa:

- Mai baiete, stai in ograda si nu te mai juca in ulita, sa te calce vreo caruta si sa-mi mai gasesc beleaua din pricina ta!

Numaidecat rasuna de peste drum si glasul nevestei lui Vasile Zidaru:

- Nicusor! Viní la mamica si nu te mai tinea dupa zanaticul de Costica! Vino sa-ti dea mamica ta ceva!

Costica se juca de-a calul, fugea de ici-colo si, de cate ori trecea pe langa Nicu, necheza triumfator. Nicusor era atat de fermecat de joc, ca nici nu auzi glasul mamicai.

Pe baba Ioana o infuria orice amestec al nevestei lui Vasile.

Mai ales, insa, nu suferea sa-i ocarasca nepotul. Cu mainile ude, cum spala o cratita, iesi la poarta, in ulita:

- Costica, drace, acu sa vii inauntru, auzi?... Ce mi te zbenguies ti pe drum? Ograda nu-ti ajunge?... N-auzi, mai baiete?...

Ori inauntru, ori pleaca acasa!

Copilul se miorlai, fara a se opri din joc:

- Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasa-ne sa ne jucam, ca nu facem nimic!

Bunica, dezarmata, bolborosi ceva, tranti portita si se intoarse la cratita:

- Sa te duci dracului acasa, sa nu-mi scoti mie sufletul, ca n-am vreme sa ma tin de coada ta, fire-ai al dracului!

Nici n-apuca bine sa-si bage iar mainile in cratita, ca se si auzi de departe un tutuit de automobil. Cat era de manioasa, baba tot mai striga dupa odorul de nepot:

- Fugi de-acolo, baiete, sa nu te calce aia!

Nicu, fricos, nu mai astepta glasul mamicai si se retrase grabnic dupa portita, multumit sa priveasca printre uluci.

Costica insa, viteaz, se infipse in mijlocul ulitei si de acolo facu falnic:

- Uite, Nicule, mie nu mi-e frica!... Uite! Uite!

intinse bratele, incat manecile largi ii atarnau ca niste aripi de liliac si scoase limba mare in batjocura spre masina care aparuse si se apropia in goana, cu gemete stridente de sirena.

- Mai Costica, unde esti, ia seama, fire-ai al dracului! rasuna iar glasul babei la usa cocioabei.

Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pasi si copilul nu se clintea din loc in ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei.

Observand indaratnicia copilului, soferul dadu sa-l fereasca la dreapta. Costica trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul sa se arunce sub roti. Cu o rasucire brusca de volan trasura vira la stanga, dar tot atat de brusc trecu si copilul la stanga. Atunci franele scartaira cu oftari ruginite si masina stopa scurt in tipetele doamnei din fund. in clipa urmatoare soferul fu langa copilul care ramasese cu limba scoasa, incremenit, la doi pasi de botul automobilului.

- Rupe-i urechile, Rudolf, sa se invete minte, blestematul!

striga domnul cu barbuta din masina.

soferul zgaltai zdravan urechile baiatului, ii mai arse si cateva palme peste cap si apoi il azvarli pe podet, langa portita in dosul careia Nicu amortise de frica cu gura cascata si lumanarele sub nas:

- Acolo sa stai, hotule, nu inaintea masinilor!

Pe cand automobilul cotea putin mai jos, in curtea conacului Iuga, racnetele lui Costica umpleau vazduhul si adunau vecinii.

Baba Ioana, speriata, sosi intr-un suflet:

- Ce-i, Costica?... Ce-ai patit? Copilul raspunse printre sughituri de plans:

- Eu m-am... m-am... m-am jucat... si... aoleu, aoleu urechile mele!

- Ce s-a intamplat, mai Nicusor, ca tu ai vazut? intreba baba.

- L-a batut domnul, daca n-a vrut sa fereasca! baigui Nicu, suspinand de emotie.

- Bine ti-a facut! Prea bine! facu baba Ioana, venindu-si in fire, catre nepotu-sau batut. Trebuia sa-ti suceasca gatul, afurisitule, ca n-asculti, oricat imi bat gura cu tine!... Aide, pleaca acasa!

Du-te dracului cu cine mi te-a trimis, sa-mi mai sara inima si pentru tine!... Acu sa pleci, ca te iau si eu la bataie, drac impielitat ce esti!

Copilul se ridica si, fara sa se uite la nimeni, porni pe ulita in sus, tinandu-se cu mainile de urechi si urland:

- Aoleu, ca mi-a rupt urechea!... Aoleu, ca m-a omorat!

- Tare-i neastamparat si nebunatic baiatul asta! clatina din cap o femeie.

- Hai acasa, Nicusor! zise nevasta lui Vasile Zidaru, luandu-si odrasla cu mandrie de mana. Tu esti cuminte, Nicusor, asa-i, dragul mamei? Tu nu esti obraznic cu oamenii, asa-i, Nicusor? Baba Ioana se intoarse in ograda inchinandu-se si apoi bodoga nind:

- Fire-ati ai dracului sa fiti!





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 757 ori.
{literal} {/literal}