Rascoala - Focurile - Apusul (01)

Rascoala - Focurile - Apusul (01)

de Liviu Rebreanu


1.

Pana la amiazi, Grigore Iuga isi stapani rabdarea in Costesti.

A ascultat toate relatarile despre intamplarile din Amara, despre moartea tatalui sau si a Nadinei linistit si fara lacrimi, incat Titu Herdelea se mira in sine de atata tarie sufleteasca.

- Trebuie sa instiintez pe Gogu! zise in cele din urma tanarul Iuga.

Se duse numai cu Titu pana la posta sa telegrafieze. Voia sa scape putin de toti cei care ii dadusera toate vestile rele ca de niste dusmani. Simtea o nevoie mare de singuratate si de tacere.

Iesind de la oficiul telegrafic, spuse lui Herdelea, incet si trist, prac-ar fi vorbit cu inima sa:

- Niciodata n-as fi crezut ca un om poate suferi atata!

Pe urma, indata dupa-pranz, porunci lui Isbasescu sa-i tocmeasca o trasura, sa plece spre Amara. Isbasescu incerca sa-l convinga ca ar fi mai bine sa astepte totusi pana maine... Grigore ii arunca o privire atat de mustratoare, ca contabilul nu indrazni sa mai continue.

Pe la ora doua erau pe drum. Isbasescu, pe capra, avea inima cat un purice. Vrand sa-si faca putin curaj si observand ca Grigore nu e dispus sa-i mai auda glasul, incepu o conversatie pe soptite, despre ororile taranilor rasculati, cu birjarul care tremura de frica sa nu-si gaseasca moartea in calatoria asta si regreta ca s-a lasat ispitit de pretul mare ce i s-a fagaduit, ca sa plece.

in Vladuta, in dreptul conacului ars, ulita era inchisa de o multime de tarani pe branci, paziti de soldati cu baioneta la arma.

Un sergent iesi inaintea trasurii:

- inapoi!... inapoi!... Nu e voie!

Toate incercarile de a-l indupleca fura zadarnice. Grigore Iuga trebui sa se dea jos si sa obtina permisiunea ofiterului pentru a putea trece. Auzi de departe pe colonelul pensionar stefanescu, strigand furios in mijlocul taranilor:

- Spuneti, talharilor, care ati pus focul!... Nu spui?... Mai, spuneti, ca va bat pana va omor pe toti!... Spuneti, mai, care ati furat!

Recunoscand pe Grigore, colonelul i se planse amarat, aratandu-i ruinele:

- Uite, domnule, ce mi-a ramas din toata agoniseala vietii!...

Uite ce mi-au facut hotii astia!... Apoi nu merita oare sa fie impuscati toti, fara crutare, daca nici ei n-au avut mila de batranetele mele?... Credeam ca nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat si iaca ce-am gasit! ii tremura glasul de durere si de manie.

- Dati-va la o parte sa treaca trasura! striga sublocotenentul dupa ce batranul stefanescu isi varsa amarul fata de tanarul Iuga.

taranii incercara sa se ridice, ca sa faca loc. Ofiterul racni speriat:

- Jos! Jos!... Soldat, pocneste-l!... Da, soldat!

Trasura isi urma calea, prin Babaroaga si Gliganu, pana la Lespezi, unde facu un popas mai lung. Grigore, fara sa-si marturiseasca, avusese mai mare groaza de intalnirea cu cadavrul Nadinei decat de al tatalui sau. De la serbarea "Obolului" n-a mai vazut-o deloc, si astfel i-a ramas in minte cu torsiunile, flexiunile si vibratiile din dansul apasilor, o imagine dureroasa pentru inima lui. Acuma, in biserica, in fata catafalcului pe care zacea corpul ei rece, de cateva zile, invaluit in cearsaful ordinar, ii aparu in suflet aceeasi imagine, dar calda, felina si frumoasa, parca nu s-ar fi despartit de ea nici o clipa. ii fu frica sa ridice coltul cearsafului si sa-si distruga pe vecie chipul pe care l-a iubit si care i-a daruit toate suferintele si bucuriile iubirii. Se aseza in strana de la capataiul catafalcului, cu fruntea in maini, si ramase acolo, singur, indelung. Pe tablia stranei erau cateva carti liturgice, vechi, cu scoarte de lemn si filele murdare. Mirosul greu de mort il ineca si totusi nu-l supara. Gandurile ii rataceau lenese. Aci isi zicea ca singur el are dreptul si obligatia sa se ocupe de inmormantarea ei, fiindca divortul lor, desi pronuntat, inca nu s-a transcris, aci ca soarta a vrut ca ea sa moara tocmai la tara, poate ca o pedeapsa sau o ironie ca i-a fost atat de urata tara, apoi iarasi ca, de s-ar fi intamplat nenorocirea aceasta peste doua saptamani, el ar fi fost un simplu strain chiar in fata cadavrului ei...

Titu Herdelea iesise de mult din biserica, neputand suporta aerul dinauntru. Un ofiter ii spuse ca la Amara trebuie sa se fi intamplat lucruri grozave, deoarece s-au auzit pana aici impuscaturile. Grigore Iuga, afland mai tarziu, vru totusi sa continue.

Ofiterul se impotrivi. A trimis o patrula sa-i aduca stiri. Pana nu se intoarce nu poate permite trecerea; s-ar expune la sanctiuni grave. Abia pe inserat pornira mai departe spre Amara; totusi, Grigore nu se mai intoarse in biserica...

La marginea Amarei si apoi pe ulita, cadavrele zaceau in aceleasi locuri. Ici-colo, cate-un muribund gemea ori se zvarcolea inca. Birjarul arata cu biciul mereu:

- Uite colea un mort!... si dincolo... asta parca mai sufla, vezi? Isbasescu recunoscu pe Chirila Paun, apoi pe Nicolae Dragos...

Titu Herdelea exclama ingrozit:

- Aici trebuie sa fi fost batalie mare!

Numai Grigore tacea, cu ochii in gol, parca n-ar fi vazut nimic.

O patrula ii opri in dreptul bisericii, alta la carciuma. La conac trasura ramase in ulita. Grigore cu Titu si Isbasescu intrara pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se dragosteau gangurind melancolic. Parcul cu aleile erau ravasite, ca si cand ar fi trecut cirezi de vite salbaticite. Altfel, insa, linistea era asa de mare, ca din ulita se auzi cascatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopotei a unui cal care-si destindea osteneala. Zidurile ramase in picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vanat al inserarii.

Grigore privea cu bagare de seama, ca un cercetator strain, intorcand capul cand incoace, cand incolo, fara a zabovi insa langa ruine. Deodata din ograda argatilor aparu logofatul Leonte Bumbu, speriat, parca nu si-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucatareasa Profira, care incepu sa boceasca cu un glas ragusit ca de barbat, repezindu-se sa sarute mana si umplandu-i-o de lacrimi. Tanarul Iuga puse cateva intrebari si asculta raspunsurile cu o figura rece, ca si cand le-ar mai fi auzit sau nu l-ar fi interesat.

in cerdacul conacului vechi statea capitanul Lache Gradinaru, lasat in comuna cu compania lui pentru mentinerea ordinii si orice alta eventualitate. Dupa ce exprima lui Grigore condoleantele cele mai sincere, in niste fraze ceremonioase si false, capitanul spuse ca prefectul Baloleanu cu maiorul Tanasescu s-au inchinat inaintea ramasitelor pamantesti ale regretatului Miron Iuga si apoi au trecut spre Ruginoasa si mai departe, dar ca maine spera sa se poata reintoarce. Grigore multumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rusina si totusi le pronunta, pe urma isi curma o fraza si intra brusc in casa.

Tatal sau parea ca doarme cu lumanarea la capatai. Grigore il privi cateva minute, ingenunche ca la rugaciune si mai statu asa iar cateva minute si, in sfarsit, se intinse si saruta mana rece, cenusie, cu unghiile invinetite. in clipa aceea, lacrimile il napadira singure, imbelsugate, picurand pe mainile impreunate ale mortului, lucind ca niste pete de ulei... Grigore se ridica, scoase batista, cu gandul sa stearga mainile mortului, dar pana ce o desfasura se razgandi si-si acoperi cu ea obrajii...

Peste un rastimp, reculegandu-se, trecu in alta camera, urmat de ceilalti, afara de capitanul, care se retrasese discret spre a nu-i tulbura durerea.

- Leonte, trebuie sa pleci indata la Costesti! zise Grigore cu glasul putin plans, dar linistit, parca lacrimile i-ar fi redat stapanirea de sine.

Logofatul fu insarcinat sa aduca chiar asta-seara doua cosciuge si cele necesare pentru inmormantare. Unul va fi lasat la Lespezi; preotul de acolo va ingriji ca trupul Nadinei sa fie asezat in sicriu pentru a putea fi transportat aici maine dimineata... Socotea masura aceasta absolut urgenta, cea mai urgenta, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihna.

A doua zi, luni, de dimineata, porni cu Titu Herdelea sa examineze proportiile distrugerilor, intai aci, apoi la Ruginoasa.

Vizitiul Ichim le insira pe drum cati si care oameni au fost impuscati in razmerita de la marginea satului.

in Ruginoasa se intalnira cu trasura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, impreuna cu primul-procuror Grecescu, in castelul Ghica de la Izvoru, scapat ca prin minune de furia taranilor. Condoleantele fura lungi si lacrimoase. Baloleanu apoi purcese cu ravna la povestirea activitatii sale de pacificare. Era miscat si plin de admiratie pentru propriul sau eroism. Zugravea in culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenintat viata si din care a scapat ca prin urechile acului, de se mira si el.

Se felicita ca a reusit sa restabileasca linistea atat de repede si aproape fara varsare de sange.

- Saraca mea Melania, daca ar banui ea prin ce am trecut! suspina dansul induiosat. Numai sangele rece si tactul meu proverbial au putut face minunea asta, draga Grigorita!... Dar opera mea inca nu e terminata. Pacostea cea mai grea de-abia incepe. Nu e destul sa combati raul, trebuie sa-i starpesti radacinile, ca sa nu mai revie! Nu-i asa, domnule prim-procuror?...





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 1904 ori.
{literal} {/literal}