Rascoala - Focurile - Apusul (06)

Rascoala - Focurile - Apusul (06)

de Liviu Rebreanu


6.


Pe la mijlocul lui iunie, fara sa fi ispravit nimic, Grigore Iuga se hotari sa se intoarca la Amara si nici sa nu mai vie pe la Bucuresti pana la toamna. Se duse la familia Predeleanu sa-si ia ramas bun. Victor era singur, Tecla si Olga aflandu-se pentru cumparaturi prin oras. Dupa ce discutara despre toate actualitatile si mai ales despre pagubele pe care le-au avut Predelenii la Delga (de altfel prea putin insemnate), Grigore intreba deodata, ca din senin, schimband vorba:

- Crezi ca Olga ar vrea sa fie sotia mea, Victore?... Dar te rog sa-mi spui sincer si fara nici un menajament, fiindca...

Predeleanu surase cu o siretenie stravezie:

- Ea ce crede?... Ai intrebat-o? Atunci Grigore Iuga ii marturisi pe nerasuflate ca o iubeste de mult, ca s-a luptat cu sine insusi in zadar, ca i s-a urat cu viata, ca ar vrea sa inceapa o viata noua... Predeleanu il lasa sa-si racoreasca inima, ascultandu-l cu toata seriozitatea de rigoare in asemenea ocazii.

- Uite, draga Grigorita, zise in sfarsit Victor. Spuneai ca vrei sa pleci maine la Amara. Amana plecarea cu o zi. Poimaine pleaca si Olguta acasa. Poti s-o insotesti, sa-i tii de urat si chiar sa faci o vizita parintilor ei la Craiova. Am eu, asa, o banuiala ca n-are sa-ti para rau.

Trenul pleca la cinci. Grigore astepta in gara de la patru. intai sosi Titu Herdelea cu un mic buchet de flori albe. intr-un moment de plinatate sufleteasca, Grigore i-a spus ieri, cand au dejunat impreuna, ca e fericit si ca iubeste pe domnisoara Postelnicu.

Tanarul Herdelea a vrut sa fie primul care sa felicite pe Olguta macar printr-o floare, caci prin cuvinte inca nu-si putea permite, ca sa nu fie indiscret... Dar mai tinea sa comunice lui Grigore si bucuria mare ce a avut-o ieri dupa ce s-au despartit, cand Deliceanu, desigur in urma insistentelor lui Rosu, i-a pus in vedere ca ramane mai departe la Drapelul, cu acelasi salariu, fiindca ziarul are nevoie de serviciile lui. Cu o stralucire plina de incredere, Titu exclama:

- De-acum nu-mi pasa de viata... Alaltaieri ma credeam in pulbere si azi iata-ma cu doua lefuri!... Am noroc si pace!...

Trecuse si pe la Tanta, sa-i spuie ce noroc a avut. Fata l-a insotit pana la gara si-l astepta la o cofetarie, in Calea Grivitei, sa mearga pe urma sa se bucure impreuna toata ziua.

Pe cand Titu vorbea cu entuziasm si Grigore astepta nerabdator, sosi un tren in gara. in multimea calatorilor care alergau spre iesire, Grigore recunoscu pe Ilie Rogojinaru, arendasul de la Olena.

intoarse capul, parca i-ar fi fost frica de el. Rogojinaru insa il zari si veni glont, cu un geamantan in mana, asudat si zambitor.

- Ma mai cunosti, cucoane? intreba dansul, lasand jos geamantanul si stergandu-si fata si chelia cu o batista mare. Am auzit si-am citit ce-ati patimit! urma apoi cu alt glas si clatinand intristat din cap.

Regreta in multe cuvinte moartea lui Miron Iuga si a Nadinei, intreba daca au avut altfel pagube mari, daca au inceput sa primeasca despagubiri, daca au fost ucisi multi tarani cu ocazia represiunii, intrerupandu-se mereu cu aceeasi observatie:

- Nu va spuneam eu ca taranii sunt ticalosi?... V-aduceti aminte? Pe urma istorisi cu mare lux de amanunte ce noroc a avut el de si-a salvat averea. O zi daca mai intarzia, deunazi, cand s-au intalnit in tren spre Pitesti, nu mai gasea decat praf si cenusa.

taranii, mai indraciti in Dolj decat in alte parti, incepusera a da foc conacelor si a prada. Au venit si la dansul: cucoane in sus, cucoane in jos, sa ne dai mosia c-altfel e moarte si prapad... Atunci ce s-a gandit: ia sa fie el mai al dracului ca talharii. si s-a tocmit si s-a inteles cu ei ca le da de bunavoie mosia cu tot ce se afla pe ea, s-o imparta intre dansii cum le pofteste inima, obligandu-se sa despagubeasca el pe proprietar, daca ar avea vreo pretentie.

Ca sa fie mai siguri au facut si contract la primarie, cu sigiliu si iscalituri. in schimb ei l-au ingaduit sa stea in conac pana va trece revolutia. Peste doua zile apoi a sosit armata si i-a saturat de pamant... Radea cu mare multumire:

- si iaca asa am scapat cu fata curata, cucoane, de furia talharilor!

Pe Grigore rasul arendasului il enerva. Observa rece:

- Daca noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu invatam nimic, atunci...

Rogojinaru intrerupse suparat:

- Adica ce sa invatam, cucoane?... A-i tine mai bine in frau ori a-i lasa sa ne macelareasca pe toti cum pornisera?... Nu, nu, cucoane! Aruncati in foc cartile cu teorii si incepeti a vedea pe tarani asa cum sunt si cum s-au aratat chiar acuma!... Lasati-i sa munceasca, nu-i obisnuiti sa astepte sa le dea statul ce nu sunt in stare sa agoniseasca ei prin munca!... Sa nu credeti ca taranul va fi vreodata multumit. Daca maine ii dati pamant de pomana, are sa va ceara pe urma vite si unelte de pomana, pe urma bani de pomana... vesnic cate ceva!...

- Pana una-alta au fost satisfacuti cu gloante! bombani Grigore intunecat.

- Poate ai fi vrut dumneata, cucoane, sa le dea placinte calde si felicitari oficiale? striga arendasul, umflandu-se. imi pare rau!

Apoi daca dumneavoastra, care ati patimit ca nimeni altul, puteti vorbi, ce sa mai zicem de cei care...

Spre fericirea lui Grigore, aparura Predelenii si Rogojinaru ramase bodoganind cu geamantanul. Olga multumi cu un suras lui Titu pentru flori.

- Poetul nu se dezminte niciodata! striga Predeleanu, stranga nd mana tanarului Herdelea.

- Mai cu seama cand e vorba de o domnisoara asa de fermecatoare! zise tanarul cu palaria in mana si cu o privire admirativa catre Grigore.

Doamna Tecla Predeleanu era mai miscata ca toti. ii parea rau ca n-a luat si pe copii la gara, sa fie de fata cand pleaca Olga, desi peste cateva zile aveau sa plece si ei la tara si, in drum, sa se opreasca putin la Craiova. Grigore, fericit si incurcat, zambea mereu, fara sa se uite insa la Olga.

- Ea, haideti, urcati-va in compartiment, ca nu mai sunt decat trei minute! zise Predeleanu.

- Sper ca mai vii pe la Amara! spuse Grigore lui Titu.

- Daca o sa ma primiti, bucuros totdeauna! raspunse tanarul Herdelea, imbratisandu-l in aceeasi privire cu Olga.

Pe urma trenul porni atat de usor ca nici nu se simti. Din aceeasi fereastra, Olga si Grigore suradeau celor ramasi pe peron, repeta nd cu totii ca un refren:

- La revedere!... La revedere!... La revedere!

Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau in zgomotul din ce in ce mai mare al lumii...






Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 717 ori.
{literal} {/literal}