Rascoala - Focurile - Flacari (03)

Rascoala - Focurile - Flacari (03)

de Liviu Rebreanu


3.

Miercuri dimineata, Titu Herdelea merse foarte devreme la Drapelul, sa comunice lui Rosu stirea despre revolta rezervistilor si uciderea ofiterilor, mai ales ca nici in Dimineata n-o vazuse aparuta.

- Cunosc! zise secretarul cu superioritate. stiu si altele mai grozave. Dimineata a incercat s-o publice, dar a fost avertizata ca va fi imediat confiscata toata editia si-a trebuit sa renunte. stiu, puiule. Eu sa nu stiu? Se scula de la biroul sau acoperit de jurnale, lua pe tanarul Herdelea de mana ca pe un scolar si-l duse la o harta a Romaniei batuta cu piuneze pe un perete.

- Vezi tu potcoava asta, puiule? il dascali cu un glas de corepetitor experimentat, urmarind cu aratatorul sinuozitatile granitei. O vezi, vasazica... iti aduci aminte, acum vreo zece zile, cand am vorbit noi despre tulburarile taranesti, ce ti-am spus? Ei, am avut dreptate?... Iaca, d-aici au pornit, sus de tot, coltul dinspre Bucovina, cu jidanii... s-a mers asa cateva zile, si-a coborat mereu, si mereu cu "jos jidanii" si "jos perciunii". iti aduci aminte, ca si tu credeai ca ar fi vorba numai de niste perciuni de jidani.

s-acuma uite colea a ajuns in Teleorman! Vezi? si se intinde vertiginos mai departe parjolul. Te asigur ca in trei-patru zile va fi la Severin, adica va fi cuprins toata potcoava... Acuma au bagat-o pe maneca domnii cu "jos jidanii". Acuma simt pe pielea lor ca taranul nu face deosebire intre jidan si crestin cand s-a ridicat sa-si caute singur dreptate. Ba tocmai unde nu-s jidani miscarile au inceput sa ia un caracter mai salbatic. in Moldova se pare ca n-au fost omoruri si nu s-a varsat sange; pe cand pe-aici multi proprietari si arendasi au fost macelariti de taranii revoltati.

Se aseza iarasi la birou. Din mormanul de ziare numai capul i se vedea cu ochelarii, care sticleau ca niste ochi monstruosi... Titu Herdelea a ascultat ingrozit mai cu seama de cand i-a pomenit de Teleorman. Asta inseamna ca si Amara e in primejdie si, deci, si Nadina, despre care a vorbit aseara mereu la Gogu Ionescu.

- Domnule Rosu, te rog mult, zise deodata tanarul Herdelea, din Arges ai vreo informatie grava?

- inca nu, raspunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit si Argesul de potop, daca bantuie in Teleorman, adica in vecini. Ei, ce vrei? intrebasi din cauza amicului tau? De, e periclitat foarte serios, desi nu se poate sti. Depinde mult si de capriciul sortii. in orice caz, fiindca te intereseaza mai de aproape chestia, am sa-ti dau o sursa de informatie sigura si prompta. Du-te la Ministerul de Interne, la directorul Modreanu... Spune-i ca te-am trimis eu, din partea gazetei. La el se centralizeaza toate stirile acuma, cele oficiale, fireste. Are o insarcinare speciala. E un om simpatic si subtire, mare amator de reclama. iti spun detaliile astea ca sa stii cum sa-l iai...

Titu multumi miscat. Era fericit ca va putea servi si el pe Grigore Iuga, indeosebi, care l-a imbratisat atat de calduros de la prima intalnire si nu s-a dezmintit deloc, apoi si pe Gogu Ionescu care, sarmanul, e atat de ingrijorat din pricina Nadinei...

Usa directorului se intredeschise subit si in crapatura aparu capul lui Deliceanu:

- Rosule, mai ai ceva?

- Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am sa telefonez si viu sa anunt! zise secretarul fara sa ridice nasul din jurnale. Cand se inchise usa, Titu intreba uimit:

- A si venit?

- Ehe! Chiar inaintea mea! rase Rosu ironic. Ne clatinam, ne clatinam!

- Guvernul? facu Herdelea.

- si guvernul, si toata banda, urma Rosu ursuz ca de obicei.

Ne ducem dracului cu totii azi-maine...

- Cel putin in opozitie vom putea lucra cu mai multa libertate!

zambi naiv tanarul.

- De opozitie sa nu te bucuri, amice, pentru ca e cu mari primejdii pentru noi! mormai secretarul, apucandu-se sa-si frece nervos ochelarii, incat fara ei figura lui parea neputincioasa si mai acra. Vazusi ce armata de redactori, pararedactori si reporteri avem azi, toti mai mult sau mai putin sinecuristi? Ei, maine ma pot pomeni c-am ramas singur cu foarfecele astea, daca cumva nu voi fi dat si eu afara!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profita cat e la putere, pe urma... Dar tu nu-ti face inima rea, puiule! adauga cand isi potrivi ochelarii dupa urechi si vazu cum s-a ingalbenit Herdelea. Tu mai esti asigurat cateva luni, intamplator. Pana atunci ai vreme suficienta sa te aranjezi...

Redactia apoi incepu sa se populeze. Fiecare nou sosit aducea cate o veste, toate care de care mai rele. Ca rascoala s-a intins in judetul cutare, ca taranii au ucis in cutare regiune atatia arendasi sau mosieri, ca armata s-a ciocnit intr-un sat cu revoltatii si au fost sute de morti si raniti de ambele parti, ca in alta parte satenii au alungat cu pietre un detasament de infanterie, ca multe judete sunt complet izolate fiindca taranii au taiat firele telegrafice si telefonice, ca o doamna proprietareasa surprinsa de rasculati a fost dezbracata in pielea goala si purtata asa prin mai multe comune, ca ministrul de razboi e idiot, pentru ca trimite trupele recrutate din cutare tinut sa reprime dezordinile tocmai in tinutul respectiv, incat soldatii ar trebui sa traga in parintii si fratii lor proprii, ca astfel un caporal, dupa ce a impuscat pe tatal sau, care se afla printre taranii razvratiti, a cerut voie capitanului sa-l inmormanteze si a fost decorat si citat pe ordinea de zi a intregii armate, ca in anume orasele s-au format garzi nationale pentru a se apara de eventuale atacuri ale bandelor de tarani dobitociti, ca la marginea judetului Ilfov, azi-noapte, o patrula de cavalerie de-abia a putut imprastia o ceata de cateva mii de tarani, pornita asupra Bucurestilor...

Pe la unsprezece intra grav, ca un ministru fara portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasa si caciulita de lutru fals, mai asudat ca alte dati, caci afara batea soarele si, dand mana plictisit cu cativa, soptind "bonjur, monser", se pravali pe un scaun liber de langa Rosu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informatii politice din izvoare inalte, potoli zelul limbutilor galagiosi.

Observand ca tace, ca sa-si dea mai mare importanta, Rosu il intreba ironic, dar si curios:

- Ai adus ceva, Antimiule?

- Ceva foarte important, nene Rosule! exclama reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate ca pe noi ne priveste de aproape, fiindca e soarta noastra la mijloc...

- Spune, frate, nu mai face literatura! il intrerupse enervat secretarul.

- Ei bine, guvernul e cazut! zise reporterul, pastrand mereu un accent de durere in glas. Cel mult maine seara avem guvern nou!

Pe urma povesti celor doritori de amanunte ca primul ministru a avut adineaori o audienta la rege in care i-a raportat ca tulbura rile agrare au luat proportii atat de grave incat e nevoie de o urgenta si energica expeditie de represiune. I-a aratat cu dovezi ca nu s-ar mai putea conta deplin pe armata noastra pentru asemenea insarcinare tragica si l-a rugat sa faca apel la concursul armatei austriace, adaugand ca aceasta ar fi singura salvare si ca altfel tara este amenintata de o completa distrugere. Regele insa a refuzat net sa recurga la amestec strain pentru pacificarea unor dezordini interioare si a cerut primului-ministru o solutie potrivita imprejurarilor si demnitatii tarii. Neavand alta solutie, si din cauza opozitiei care nu e dispusa sa-i dea concurs nici chiar in situatia actuala, primul-ministru a oferit regelui demisia cabinetului.

Demisia s-a primit in principiu, dar nu se va anunta pana ce se va stabili succesiunea, ca sa nu se sporeasca haosul. Pentru ca guvernul viitor ar putea sa aiba nevoie de anume legi urgente, trebuie sa i se asigure deocamdata colaborarea actualului Parlament, ceea ce ar mai avea si infatisarea unei uniuni nationale in fata gravitatii imprejurarilor si ar inlesni luarea de masuri severe. seful guvernului si al partidului trebuie deci sa se consulte cu prietenii sai si sa raporteze din nou regelui. Dar acestea nu mai sunt decat formalitati, care se vor implini foarte repede.

- Vasazica crunta opozitie? zise Rosu cu un suras acru. Ia stai, sa vedem daca Deliceanu e in curent...

Trecu in cabinetul directorului. Peste cateva clipe Deliceanu se ivi in prag, cu fata putin aprinsa, strigand:

- Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace!

- sefule, ne-am curatat! zise reporterul iarasi patetic, disparand in camera lui Deliceanu cu pasi leganati de naduf.

Titu Herdelea se strecura afara. Rosu ii varase un cutit in suflet.

De unde isi inchipuise ca, muncind constiincios, are asigurata o lefsoara din care sa traiasca, azi iata-l iar ca frunza pe apa. Trebuie sa se lamureasca mai bine cu Rosu in chestia asta, ca sa nu se pomeneasca pe drumuri.

Deocamdata cauta sa nu se lase coplesit de gandurile negre.

Raul te chinuieste destul cand a sosit, de ce sa-i inmultesti efectele, suferind si in asteptarea sosirii lui? Fiind aproape de amiazi, se indrepta spre Ministerul de Interne sa gaseasca pe Modreanu.

Trebui sa astepte impreuna cu alti gazetari, veniti de asemenea dupa noutati. Directorul lucra cu ministrul, comunicandu-i probabil tocmai dosarul telegramelor si rapoartele primite in cursul noptii si al diminetii. in sfarsit, sosi afabil, surazator si sclivisit, zicand, dulce, ca o cucoana intarziata la intalnire:

- Domnilor, dragii mei, scuzati-ma... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut sa lichidez dosarul asta si sunt al dumneavoastra!

Sunase. Un functionar batran si necajit la fata lua dosarul rosu, il incuie intr-un sertar si-i dadu cheia. in rastimp Modreanu trecuse in mijlocul ziaristilor si le spuse cateva noutati rasuflate. Ca sa le stearga deceptia, adauga ca dupa-amiazi la cinci are sa le comunice lor ce-i va mai sosi, chiar inaintea ministrului.

Ziaristii se retrasera cu galagia cuvenita. Titu Herdelea ramase singur, la urma, se prezenta si intreba in particular daca are cumva vreo informatie din Arges, aratandu-i ca se intereseaza din pricina lui Grigore Iuga.

- A, domnul Iuga? exclama Modreanu aranjandu-si cravata la gat. Mi se pare c-am avut placerea sa-l cunosc odata in tren...

Cum nu, domnule Herdelea, bucuros, vino oricand si-ti stau la dispozitie. Pana acuma insa poti asigura pe prietenul dumitale ca in Arges e liniste!

Titu Herdelea cobori scara ca si cand ar fi aflat stirea cea mai senzationala, zicandu-si multumit:

- Trebuie sa fiu si eu recunoscator macar cat pot, ca nu se stie ce aduce ziua de maine.





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 609 ori.
{literal} {/literal}