Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)

Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)

de Liviu Rebreanu


5.


Duminica dimineata se raspandi vestea in Amara ca vine armata. Niste carausi din alte sate, mai devale, intorcandu-se spre Pitesti, au intalnit pe drum sumedenie de soldati si tunuri, iar un ofiter calare i-ar fi si injurat de mama si ca "va arat eu voua revolutie". Alti oameni, sositi din comunele de sus, povestira ca imprejurul Costestilor e armata cata frunza si iarba, gata sa porneasca incoace, sa aduca inapoi pe boieri, daca cumva n-o fi si pornit...

Amara incepu sa clocoteasca. intai stirea, facand ocolul satului, starni curiozitatea. taranii si-o impartaseau cu mirare si nedumerire, clatinand din cap si intrebandu-se din ochi. Pe urma, pe masura ce se convingeau ca trebuie sa fie adevarata, mirarea se transforma in uimire:

- Dar ei nu stiu porunca lui voda?... Ori nici ei nu vor sa asculte poruncile si s-au dat de partea ciocoilor? si incetul cu incetul satul fu cuprins de indignare si de manie.

in batatura carciumii se stranse repede o multime de oameni si femei. Toti vorbeau rastit si pe toate fetele era incrustata o desperare apriga. intrebarile se ciocneau intr-un vartej:

- De ce mai vine armata?... Sa ne omoare pe noi?... Ce le-am facut noi lor?... Caini suntem ori oameni, de nu ne lasa sa traim?...

Nu ne-au asuprit destul boierii? Porneau raspunsuri de ici-colo, mai sfioase la inceput, apoi indraznete si racnite:

- Sa vie si armata, ca noi tot nu ne lasam!... Mai bine murim cu totii, ca sa scapam de toate!... Nu ni-e frica noua de armata!...

Cu furcile o sa-i alungam, daca vin asupra noastra!... Nu mai rabdam, fratilor!... Puneti mana pe topoare!...

Femeile tipau mai vartos ca barbatii. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atat de amarata si de plangareata, cu copilasul in brate, zbiera ca o nauca, cu ochii iesiti din orbite:

- Mi-au ucis barbatul in regimentele lor si tot nu le ajunge, manca-i-ar cainii! Manca-i-ar toate relele si boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!...

Carciumarul Busuioc, iesit in fata pravaliei, cu o figura satisfa cuta, ascultand un rastimp galagia, n-avu de lucru si zise in chip de mustrare:

- De, mai oameni, n-ati ascultat pe cine va invata sa va astamparati s-acu...

Parca i-ar fi atins cu un sfarc de bici, taranii se napustira asupra lui cu sete, bucurosi ca pot sa-si mai racoreasca putin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reusi sa se refugieze in pravalie si de acolo in casa. Carciuma fu invadata. Unii spargeau si sfaramau ce se nimerea, altii se repezeau la sticlele cu bauturi.

Iuresul tinu insa numai cateva minute. Afara sosi Petre cu un palc de barbati mai tineri si flacai.

- Vine Petrica!... A venit Petrica!... Uite-l pe Petrica! Stati, c-a picat Petrica!

- Da ce-i, oameni buni? intreba dansul, vazand valmaseala in carciuma. Ce-a mai facut nea Cristache, de v-ati apucat sa-l jecmaniti ca pe-un ciocoi? in vreme ce unii ocarau pe carciumar, altii se framantau sa-i vesteasca apropierea armatei, care cu spaima, care cu manie si toti cu priviri intrebatoare, ca si cand de raspunsul lui ar fi atarnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic:

- Acu ce-i de facut, Petrica?... invata-ne tu, sa stim cum sa ne purtam fiecare!

Petre scruta cu ochii lui aprinsi multimea care-l inconjura. Pe fata-i osoasa, muschii jucau sub pielea oachesa intinsa si lucitoare.

si deodata gura i se stramba intr-un ras larg si plin de dispret:

- Apoi daca vi-e frica de armata, de ce n-ati stat mulcom?...

Nu trebuia sa va sculati asupra boierilor dac-ati crezut ca boierii or sta cu mainile in buzunar si ne-or lasa pe noi sa le luam mosiile, ba sa-i si cotonogim ici-colo! Pamant de pomana nu se afla nicairi!

Ori il platesti cu bani, ori cu altceva, dar fara plata nu se poate!

- Nu ni-e frica noua nici de armata, in zadar ne batjocoresti!

mormai Ignat cu glasu-i plangaret. Dar daca vine, trebuie sa stim ce facem!

- Nici n-ar trebui sa ne fie frica, urma Petre, ca armata vine numai sa ne sperie!

- Asa-i, Petrica! striga Toader Strambu manios. N-au voie sa ridice armele asupra noastra, ca si noi am fost soldati si stim!

Iar Nicolae Dragos, ca fost sergent, adauga ca, chiar daca ar comanda foc ofiterii, soldatii nu vor trage in oameni, ci in vant, ba s-ar putea sa nici nu mai asculte comenzile si sa treaca unde sunt fratii si parintii lor.

- Bine-ar fi sa fie cum ziceti voi! facu Serafim Mogos necrezator. Numai ca in nadejdea asta sa nu ne lasam, ca peste cateva ceasuri, de nu si mai curand, ne-om pomeni in sat cu companiile si cu jandarmii s-apoi atunci sa vedeti batai si schingiuiri!

Recunoscu si Petre ca Serafim are dreptate. Soldatii nu vor trage in oameni, dar vor aduce inapoi pe jandarmi si pe boieri.

- Nu, nu!... Nu putem rabda sa intre peste noi armata! striga Petre. N-are ce sa caute armata in satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Sa stea la orase, sa pazeasca pe boieri, ca noi ne pazim si singuri!

Strigand, se inflacara si se infuria, ca si cand s-ar fi sfadit cu dusmani nevazuti. taranii, imprejur, gafaind inca de ostenelile din carciuma, racneau cand si cand, ca sa-si dovedeasca puterile si curajul. Cei care nimerisera la bauturi nu se mai urneau din carciuma si horeau cu foc un cantec vitejesc, injurand pe Busuioc sau pe ciocoi.

- Toata lumea, cu mic, cu mare, sa iasa in capul satului!

porunci Petre, ascutit si sec, ca la armata.

Trebui sa explice de mai multe ori ca nimeni sa nu vie cu mana goala, ci fiecare sa se inarmeze cu ce poate, macar cu o furca de fier.

- Apoi de-acuma ce-o vrea Dumnezeu! murmura Petre, inchinandu-se.





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 729 ori.
{literal} {/literal}