Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
de Liviu Rebreanu
2.
- Am plecat foarte exact! observa Titu Herdelea examinandu-si ceasul si vazand ca la noua jumatate precis trenul s-a pus in miscare.
- Macar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emotie abia stapanita.
Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batista de matase si murmura intruna cu vocea inecata:
- La revedere, Melanie!... La revedere!... La revedere!
Cand se aseza, dupa ce iesira din gara, avea ochii umezi. Surase totusi:
- Saracuta!... A ramas foarte ingrijorata... Ce-i drept, cred si eu ca are de ce, cu toate ca m-am silit s-o conving ca nu e nici un pericol. Daca nu mi-ar fi cerut-o seful cu insistenta, nici n-as fi primit o misiune atat de covarsitoare! Va dau cuvantul meu, n-as fi primit!... Biata femeie, cum mai plangea! Mi se rupea inima...
Trenul era compus numai din cateva vagoane, si acelea aproape goale. in afara de cativa noi prefecti, doar niste ofiteri si negustori au cutezat sa mai paraseasca Bucurestii. Mecanicul era instruit sa conduca garnitura cu mare atentie, pentru ca circulau zvonuri ca taranii ar avea intentia sa ridice sinele si sa opreasca trenurile, ca sa intarzie sosirea trupelor in regiunile rasculate.
Numai Titu Herdelea isi pastrase seninatatea. El era ferm convins ca toate stirile cu tulburarile taranilor trebuie sa fie mult exagerate.
Observase ca in Romania oamenii nu cunosc decat extremitat ile, zeflemeaua sau tragedia, deopotriva de galagioase si nestatornice. Asa cu rascoala aceasta; intai toata lumea a luat-o ca o diversiune politicianista, un ingenios mijloc de a rasturna guvernul, iar acuma toata lumea e desperata si anunta prabusirea tarii.
Grigore Iuga era mai ingrijorat chiar decat Baloleanu. Aseara, la Predeleanu, a fost sfatuit sa nu se hazardeze inutil, pana ce se va pacifica judetul. Nimeni nu stie precis ce e la tara. Ori ca merge, ori ca asteapta la Bucuresti, el nu mai poate fi de nici un folos batranului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai in soapta: daca soldatii vor refuza sa traga si vor trece de partea taranilor?...
Tocmai acest argument l-a incapatanat sa plece. Altfel poate s-ar fi razgandit, mai cu seama ca si Olga il retinea cu o privire umeda de duiosie. Mai tarziu, gasindu-se o clipa singuri, ea i-a soptit brusc: "Ramai, daca ma iubesti!" Grigore a fost asa de surprins ca, sarutandu-i mana, de-abia a putut raspunde: "Trebuie sa plec tocmai fiindca te iubesc atat de mult!" Acasa, pe urma, replica aceasta i s-a parut complet idioata si i-a fost rusine ca a rostit-o, desi Olga n-a gasit-o probabil asa de proasta, pentru ca n-a ras nici atunci si nici mai tarziu.
soapta Olgutei i-a rascolit sufletul si i-a trezit intrebari pe care nu le cunoscuse pana acuma sau pe care poate le inabusise inadins.
Se simtea demascat in fata sa insusi. Prietenia lui cu Victor era veche, evident, dar se pare ca ochii Olgutei au strans-o mai mult in ultima vreme. si, totusi, el nu si-a marturisit niciodata ca s-ar putea ca vizitele si mesele lui cotidiane la Predeleanu sa aiba si alte motive. Nu s-a gandit ca iubeste pe Olga, cu toate ca iubirea ii umplea inima si nici vreo aluzie de dragoste nu i-a facut macar in gluma. Cel mult ochii lui au vorbit, fara voia lui.
Se invinovatea insa ca, in momentele acestea de durere generala, preocuparea lui cea mai mare e o iubire noua. ii mijea in minte gandul ca repudierea Nadinei, atat de ireconciliabila, a facut-o ca sa-si inlesneasca apropierea de Olga. Desigur, Nadina l-a jignit asa de crunt, ca nu mai putea fi vorba de a continua impreuna casnicia. Totusi, daca n-ar fi fost Olga la mijloc, el n-ar fi avut taria s-o alunge cu atata brutalitate. Cu deosebire incepea sa-l chinuiasca ideea ca a lasat pe tatal sau singur la tara, numai din egoismul de-a ramane aproape de Olga, de a nu renunta sa o vada, cel putin in fiece zi. Degeaba isi zicea ca si-a facut datoria ducandu-se acasa si oferindu-se sa stea acolo, ca a trebuit sa respecte ordinul batranului parinte. Acum era sigur ca, in alte imprejurari, adica de n-ar fi fost indragostit, nu s-ar fi miscat din Amara...
Emotia lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibila avalansa verbala. Din clipa cand a fost desemnat pentru postul de prefect al unui judet razvratit, a simtit nevoia sa se infatiseze pretutindeni ca un martir trimis la esafod. Prin Bucuresti se vorbea in taina ca armata nu mai e deloc sigura si ca, pana la urma, va trebui, totusi, sa se faca apel la austriaci pentru adevarata pacificare. Se zice ca nici noul guvern n-are incredere mare in soldatii tarani, dar nu vrea sa cheme ajutor strain inainte de a face o suprema incercare.
- Dragii mei, traim cea mai cumplita tragedie din istoria neamului romanesc! zise Baloleanu cu glas inecat. insusi seful a fost miscat ieri dupa-amiazi, cand ne-a dat instructiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunostea ca avem o sarcina extrem de dificila si mai ales primejdioasa. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligenta si energia dumneavoastra! Aveti manifestul cu reformele care satisfac doleantele cele mai urgente. E o arma pacifica excelenta, pe care s-o manuiti cu toata abilitatea. Unde insa persuasiunea nu va fi suficienta, unde veti intampina rezistenta razboinica, veti utiliza forta armata cu toata hotararea si toata vigoarea. La violenta veti raspunde prin violenta, caci ordinea trebuie restabilita cu orice pret..." Asa a vorbit seful. Eram zguduiti de emotie. Momentul era istoric. Ne-a imbratisat apoi pe fiecare...
Se pune acum intrebarea ce vom gasi la fata locului? Eu sunt democrat prin toata educatia mea si umanitarist convins. Va inchipuiti ce-ar fi pentru sufletul meu, daca ar trebui sa ordon o represiune sangeroasa. si totusi, interesele superioare ale neamului!...
ingrozitoare dilema!
Titu Herdelea il asculta cu toata gravitatea cuvenita, dar in sinea sa se gandea ca acest Baloleanu e un mare farsor. isi aducea aminte cu cata emfaza predica odinioara, la Enache, impartirea mosiilor la tarani. si acuma cum cauta sa justifice mai dinainte uciderea acelor tarani, daca nu se vor multumi cu reformele in care nici pomeneala nu mai este de impartirea pamanturilor. ii venea mereu sa-i reaminteasca promisiunile de odinioara. in locul sau vorbi Grigore, parca si pe el l-ar fi muncit aceleasi ganduri:
- Cand taranii au apucat sa se scoale pentru pamant, greu se vor multumi numai cu reforme platonice!
- Cum, crezi ca ar trebui sa li se imparta mosiile? facu Baloleanu putin surprins.
- Eu nu, dar tu credeai! raspunse Grigore, simplu.
- O, bine, altceva e o credinta intima si alta e posibilitatea realizarii, zise prefectul confuz. in orice caz asemenea masuri revolutionare nu se pot decreta sub presiunea terorii taranilor, nu-i asa? De altminteri chiar tulburarile actuale atat de tragice arata cu elocventa ca taranul nostru are inca nevoie de multa, multa educatie sociala. Barbariile pe care le-au savarsit, daca ar fi numai pe jumatate adevarate, justifica toate aprehensiunile, dragul meu. si fii sigur ca eu, care, cum stii, iubesc pe taran, nu voi sovai sa pedepsesc cu cea mai mare severitate orice salbaticie.
A iubi pe tarani nu inseamna sa le tolerezi nebuniile si nici sa le accepti talhariile. taranul trebuie sa fie supus si respectuos de lege si de avutul altuia, ca toata lumea. Altfel unde ajungem? Grigore Iuga surase ironic:
- Eu ma indoiesc numai de efectul reformelor in care tu ai incredere. Atat. iti inchipui ca eu as avea poate si motive personale sa reclam toate fulgerele impotriva taranilor mai ales daca, dupa cum se pare, nu ne-au crutat deloc nici pe noi, care am trait intre ei si ne-am facut totdeauna datoria fata de dansii...
- Carevasazica suntem de acord, Grigorita! facu Baloleanu.
M-as fi mirat sa fie altfel, ca doar amandoi iubim deopotriva tara aceasta scumpa si pe taranii nostri. Astazi nu mai e vorba de politica, ci de salvarea Romaniei!
Iar se incalzi si povesti amanunte induiosatoare despre despartirea lui de Melania, despre presimtirile ei, despre curajul lui...
Vorbea toata vremea numai de el. Doar prin gari se intrerupea si examina cu atentie lumea. De cate ori descoperea un grup de tarani, ii arata cu o usoara spaima, zicand incet, parca sa nu fie auzit de el:
- Uite-i cum comploteaza!... Degeaba, taranul nu intelege decat de frica!
Apoi isi relua firul despre reforme, despre sef si iar despre Melania, cand miscat, cand cu patetism si mereu cu un tremolo care sa-i acopere infricosarea.
in rastimp, trenul inainta prudent, fumegand mai abundent ca alta data... Sirena locomotivei, agitata des si prelung, avea un rasunet zgarietor, ca tipatul cucuvelei.
Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)
Aceasta pagina a fost accesata de 1840 ori.
