Rascoala - Focurile - Flacari (05)

Rascoala - Focurile - Flacari (05)

de Liviu Rebreanu


5.

Oricat se silea avocatul Stavrat sa-si uite spaima si sa fie numai amabil si curtenitor, ii era peste putinta. isi zicea ca ar da dovada de mare nesimtire si cinism daca, in imprejurarile acestea, cand toate primejdiile roiesc in aer gata sa se abata asupra lui, s-ar mai putea gandi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toata "curtea" lui ii aparea sie insusi mai mult ridicola decat pasionata.

Parca ar fi inteles subit ca e om batran si nu-i sade bine sa dea tarcoale unei cucoane tinere si mondene ca Nadina, care n-are ce gasi la dansul, daca vrea iubire, si care, tolerandu-i totusi oftarile, cel mult se amuza pe socoteala lui.

Nadina era vesela, ciripea, umbla de ici-colo sa se intereseze de masa si mereu zicea avocatului:

- Credeam ca ai sa-mi fii un tovaras agreabil, sa razi, sa-mi faci curte sau barem sa-mi spui anecdote, in sfarsit, sa petrecem aici cateva zile simpatice... Cand colo, esti un ursuz si un fricos capabil sa-mi strici toata dispozitia!

Stavrat raspundea printr-un suras amar, prin care parca voia sa-i demonstreze fara vorbe ca numai neintelegerea situatiei o poate face sa priveasca lucrurile cu atata usurinta si sa gandeasca la petreceri...

Dupa-masa, insa, compunandu-si o figura funerara, o ruga sa-l asculte cateva minute cu atentie si seriozitate, si apoi, adunandu-si toate darurile de persuasiune, ii explica amanuntit si elocvent ca a mai ramanea aici, in mijlocul taranimii agitate si gata in fiece clipa sa se revolte, sa devasteze si sa masacreze, ar fi o nebunie.

Daca a dorit o escapada extraordinara, a avut-o, caci a strabatut zeci de sate cu automobilul intr-o vreme cand nici trenurile nu mai sunt in siguranta, ba a mai dormit si o noapte intr-un conac, nepazita, expusa sa fie atacata prin surprindere de tarani, fara vreo posibilitate de aparare. Scopul pentru care a riscat calatoria aceasta, sau poate numai pretextul, a cazut, cum prea bine i-a spus chiar si arendasul Platamonu, desi amator de-a cumpara.

Concluzia: trebuie sa plece imediat de aici, daca nu la Bucuresti, pentru ca ar fi prea departe si cu prea multe pericole, macar la Pitesti, de unde eventual ar putea continua calatoria cu trenul, ramanand ca automobilul sa vie mai tarziu, cand va fi posibil. E singura iesire inteleapta din incurcatura aceasta tragica...

Nadina asculta intai cu o seriozitate prefacuta si malitioasa.

incetul cu incetul insa groaza care tremura in cuvintele cele mai banale ale avocatului si care ii statea pe fata ca o masca din ce in ce mai reliefata, i se strecura si ei in inima. in curand intelese ca Stavrat, intr-adevar, are dreptate si ca primejdia e la usa, gata sa intre in casa. O fereastra a salonului era deschisa larg. Se vedea curtea conacului vasta si pustie. De afara, nu patrundea nici un zgomot. Linistea era apasatoare. Soarele lucea de undeva cu o lumina alba, facand mai dureroasa tacerea in care vorbele speriate ale lui Stavrat bajbaiau ca niste pasari fugarite. Nadina nu voia totusi sa-si dea pe fata ingrijorarea, ca si cand ar fi fost o umilinta pentru ea. Dorea sa se impotriveasca si, din pricina linistii de afara, nu indraznea nici sa deschida gura. Numai cand se auzi deodata, ca un semnal de salvare, o melodie fluierata sarguincios de Rudolf, care probabil lucra ceva la masina, Nadina isi redobandi increderea si zise:

- Desigur, dar nici sa nu exageram excesiv, domnule Stavrat!

Arendasul ne-a asigurat, stii bine, ca taranii sunt pe aici linistiti si...

- Arendasul e zevzec, conita, iertati-ma! exclama avocatul cu vioiciune. De altfel oamenii care traiesc permanent in primejdie ajung sa nu-si mai dea seama de ea. Numai asa se explica de ce si batranul Iuga, om ponderat si cu scaun la cap, nu s-a aratat ieri deloc alarmat, sau poate ca dansul are si alte motive de a fi calm!

Noi insa, care suntem straini de imprejurarile obisnuite, mirosim in aer lucrurile anormale, fiindca sensibilitatea noastra e mai ascutita si nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice...

Olimp Stavrat continua cu mai mult elan pana ce Nadina, dupa un rastimp de ezitari, intre frica si mandrie, trimise pe Ileana sa cheme pe Rudolf.

- Plecam imediat! zise ea soferului. Da drumul masinii!

Imediat!

Rudolf raspunse simplu ca, deocamdata, nu poate scoate masina, fiindca are un defect de magnetou; chiar acuma lucreaza si se sileste sa-l repare. L-a demontat. in trei-patru ore insa spera sa termine si atunci ar putea pleca. Nadina ii porunci sa zoreasca, adaugand ca trebuie neaparat sa plece si ca nu mai vrea sa petreaca noaptea aici, cu nici un pret.

- Vedeti, conita, ghinionul? facu Stavrat cand ramasera iar singuri. Peste trei-patru ore se intuneca. Daca ziua e periculos sa umbli prin sate, noaptea va inchipuiti ce poate sa fie... Dar sa avem rabdare. Mecanicii, ca sa-si dovedeasca utilitatea si valoarea, exagereaza uneori timpul unei reparatii. Poate ca amicul Rudolf, unde v-a vazut asa de grabita, va ispravi mai curand, si atunci...

De aici incolo fu randul avocatului sa linisteasca pe Nadina si sa se duca, in cateva randuri, la sopronul unde lucra Rudolf, sa vada daca mai are mult pana sa sfarseasca...

Pe la ora cinci apoi auzira galagie in curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise si aici, in Lespezi, taranilor si acuma venea sa faca o scurta vizita Nadinei, s-o felicite ca tocmai in zilele acestea tulburi a coborat in mijlocul satenilor, dand pilda de curaj si virtute si altor proprietari... Platamonu, asistand la intrunire impreuna cu fiul sau, a crezut de bine sa aminteasca prefectului ca Nadina se afla la conac. Boerescu, zorit cum era sa ajunga la Costesti inainte de a se intuneca, ar fi uitat-o, desi Miron ii spusese si chiar il rugase s-o viziteze.

- Bine, bine, domnule prefect, dar esti sigur ca pana maine nu se intampla nimic rau aici? zise Nadina prea putin incantata de galanteriile lui Boerescu la care se adaugau discret si bataile din calcai ale capitanului Corbuleanu.

- Vai de mine, conita, se poate? protesta prefectul trufas. Pana maine?... Ma ofensezi, conita!... Pentru eternitate, conita, pentru eternitate poti fi sigura aici de liniste!

Boerescu pleca repede, lasand in urma-i o noua serie de felicitari si complimente. Platamonu ramase sa duca pe avocatul Stavrat.

- As vrea sa plec acuma! zise Nadina cuprinsa deodata de mai mare frica. Trebuie sa plec!... Nu mai vreau sa dorm aici! Mi-e urat!

- Fiti linistita, conita! ii raspunse arendasul cu un calm ce raspandea o unda de incredere. N-aveti nici o teama!... Oamenii nostri sunt cuminti!... De altfel, v-a spus si domnul prefect...

- Din pacate, prefectul dumitale e cam idiot si ingamfat, observa Stavrat. Daca ar fi dupa asigurarile lui...

- Nu, nu, puteti dormi fara grija! repeta Platamonu cu un zambet protector si linistitor. N-aveti nici o teama!

Se intelesera ca maine dimineata, dupa rasaritul soarelui, Nadina va trece cu automobilul prin Gliganu si va lua pe Stavrat, care o va astepta gata de drum. Nadina ii petrecu pana in cerdac.

ii vazu urcandu-se in careta. Cand porni calul, toti trei intoarsera capetele si o salutara ceremonios. Ea le raspunse cu un suras, apoi intinse mana spre ei, mana mica si alba, a carei miscare parea o bataie de aripa. ii urmari cu privirea pana disparura pe poarta si apoi in dreapta, pe ulita.

Dumitru Ciulici insotise careta cativa pasi si ramase pe urma in mijlocul curtii, cu capul gol, nemiscat, parca l-ar fi incremenit un gand. Nadina statea in acelasi loc, cu mana repetand mereu acelasi gest, cu ochii pierduti dupa cei plecati, murmurand mereu, parca fara voia ei, in nestire:

- Pe maine... pe maine...

Zari pe Dumitru, pe care nu-l observase pana atunci, si avu o tresarire de spaima, ca in fata unui dusman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surasul ii ramase atarnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri.





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 1696 ori.
{literal} {/literal}