Amandoi - Capitolul 9 - Informatorul ofensat

Amandoi - Capitolul 9 - Informatorul ofensat

de Liviu Rebreanu


Spiru Daniloiu urca gafaind treptele tribunalului. Sala pasilor pierduti era mai linistita ca la pranz. impricinatii cu avocatii se aflau in salile unde incepusera sedintele; pe-afara ramasesera doar rarii mosafiri fara treburi, care leneveau de colo pana colo. Negustorul nu se uita nici in dreapta, nici in stanga, ci trecu repede spre scara care duce la etaj. Un aprod il opri in usa cabinetului de instructie:

- Asteptati un moment, dom' Spirica... Va cheama numaidecat!

Cele cateva minute i se parura nesfarsite. De emotie il napadira toate caldurile, incat se facu leoarca de sudoare. Cand se pomeni inlauntru trebui sa se sprijine de biroul judecatorului ca sa nu se clatine pe picioare.

- Te-am poftit, domnule Daniloiu, sa-mi dai oarecari informatii in legatura cu crima ale carei victime au fost fratele si cumnata d-tale -il intampina Dolga, sezand cu figura severa, masurandu-l si invaluindu-l intr-o privire intepatoare de suspiciune. Mai cu seama ca d-ta ai fost cel dintai care ai descoperit...

- Nu, domnule judecator! intrerupse Spiru cu groaza ca si cum i-ar fi spus ca el e criminalul. Eu n-am descoperit nimic. Nevasta-mea cu Solomia, adica cu servitoarea, s-au dus azi-dimineata sa vaza ce o fi patit Ilarie si...

Judecatorul Dolga se ridica in picioare. Fata i se indulci zicand:

- Mi se pare ca esti obosit... Ia loc, te rog, colea, langa birou, pe scaun... Asa!... Ca sa putem vorbi in liniste... Lasa-ne, domnule grefier, singuri!

Grefierul se scula si iesi fara o vorba. Spiru se lasa greoi pe scaunul care parai sub dansul gata sa se sfarame. Scoase batista pe care o tinea mai mult de lux si-si sterse fruntea si gatul de naduseala care-l supara.

- Va multumesc, domnule judecator! balbai dansul umil Nu ma simt deloc bine... N-am umblat niciodata pe-aici si am o emotie ca la scoala...

Dolga schita un zambet care paru o strambatura de batjocura:

- De ce sa ai emotie?... Un om ca d-ta? As re-greta... Contez pe informatiile d-tale foarte, foarte mult!... si ca frate al victimei, dar si ca barbat cu mare experienta in diferite chestii... Asa ca, te rog, povesteste-mi tot ce stii despre crima!

- Nu stiu nimic - raspunse repede Spiru, vrand parca astfel sa se spele pe maini De unde sa stiu?

- Ceva trebuie sa stii! starui judecatorul. Ca doar ai fost inaintea noastra in casa crimei... si probabil ai scotocit prin dulapuri ori prin sertare, ca si sora d-tale...

Spiru Daniloiu se dezmeteci deodata, ii trecu parca si emotia si frica, se scula de pe scaun si zise, uitandu-se jicnit la Dolga;:

- Va sa zica ma banuiti pe mine ca as fi in stare?,..

- Domnule - intrerupse judecatorul - pentru mine sunt vinovati, sau cel putin suspecti pana la proba contrarie, toti cei ce au vreun amestec cu o crima, orice amestec ! E un principiu calauzitor pentru mine!... Altii, dimpotriva, socotesc pe toata lumea nevinovata pana la producerea unei dovezi de culpabilitate!

- in orice caz mare rusine pentru batranetea mea de negustor cinstit sa fiu banuit de d-voastra! zise Spiru amarat. N-am meritat cu nimic astfel de soarta !

Judecatorul Dolga isi dadea seama ca a exagerat si a depasit marginile obiectivitatii, ii parea rau, dar in acelasi timp ii trecu prin minte ca Spiru ar fi inrudit de departe cu primul-procuror si asta il intarata. Auzise ca aici magistratii trebuie sa fie atenti la calitatea sociala a inculpatilor, altfel risca a-si compromite situatia. Cu toate ca Spiru Daniloiu ii aparuse chiar prea cuviincios, Dolga acuma, gandindu-se la inrudirea cu primul-procuror, avea impresia ca informatorul incearca sa-l sfideze. Raspunse rece:

- Am sa te rog sa renunti la orice reflexii parti-culare ! Eu sunt chemat sa descopar pe ucigasii fratelui d-tale si n-am timp sa ma ocup de sensibilitatile speciale ale informatorilor... Am crezut ca in d-ta voi avea un colaborator zelos intru implinirea sarcinii ce mi-a revenit. Mi-ar parea rau sa constat ca m-am inselat!... D-ta ce crezi, cine a putut sa-i omoare?

- Raufacatori sunt destui, domnule judecator - zise Spiru resemnat. si dusmani cine n-are ? Mai ales cand e vorba de un om despre care lumea spune c-ar avea comori acasa...

- D-ta erai in termeni buni cu raposatii, nu-i asa?... Nu ca sora d-tale?

- Ne iubeam, domnule, ca fratii cei buni, fara parada, fara tambalau, dar cu adevarat. Noi iubeam si pe Aretia, macar ca dansa a fost ingrata dupa ce s-a maritat. Ati vazut cum m-a insultat si in fata cadavrelor si a d-voastra. Asa l-a insultat de atatea ori si pe bietul nenea Ilarie; uneori chiar in piata, in fata lumii intregi, ca tiganii. Noi am lasat-o in plata Domnului. Eu sunt sigur ca in adancul inimii si ea ne iubeste. Mizeria si nevoile inraiesc si pe ingeri... Pentru mine insa Ilarie a fost mai mult decat frate. El m-a facut ce sunt, m-a indrumat, m-a ajutat nu numai cu sfatul, ci cu fapta. ii voi fi recunoscator pana voi inchide ochii !

- Va intalneati deseori ?

- Destul de des... Aproape in fiecare zi. Daca nu barbatii, cel putin femeile noastre.

- Atunci cum se face ca n-ati aflat pana azi de moartea lor?... Medicul crede ca sunt morti de sambata. Azi e marti.

- intamplarea, domnule judecator. Poate unde si vremea s-a stricat sambata, ninsoarea si gerul... Aseara, cand ne-a spus Ciufu, servitorul parintelui Tanasescu, ca i-a cautat de trei ori si nu i-a gasit acasa, am facut observatie sotiei mele ca nu s-a dus cel putin dumineca sa se intereseze de dansii...

- Ciufu? repeta judecatorul. A fost de trei ori?... cand?

- N-am retinut. Mi se pare ca ar fi fost in fie-care zi...

- Un moment! intrerupse judecatorul Grefier! striga apoi, ca si cand si-ar fi adus aminte, ducandu-se la usa si deschizand. Grefier! Trimite sa-mi aduca imediat pe Ciufu, servitorul preotului...

Se opri si se intoarse spre Spiru, vrand sa ceara lamuriri mai precise asupra lui Ciufu. Grefierul insa complecta singur:

- Servitorul de la biserica Sf. Nicolae... Am in-teles, domnule jude!

- Pe urma sa reintri sa inregistram declaratia d-lui Daniloiu!

inchise usa si se plimba de doua ori prin camera.

- Daca nu venea Ciufu, poate ca nici azi nu s-ar fi dus nevasta-mea si cine stie cat ar mai fi stat acolo sarmanii! relua Spiru cu alt curaj. Ce-i drept, parintele Tanasescu m-a intrebat dumineca dupa-amiazi, ne-am intalnit intamplator pe strada mare, m-a intrebat, zic, unde-o fi frate-meu Ilarie, ca nu l-a putut gasi nicairi si avea mare nevoie de dansul Am luat in gluma intrebarea si am raspuns ceva tot in gluma...

- A, va sa zica dumineca ti s-a spus si totusi...

- Daca-as fi stiut, domnule judecator, ca e serios, as fi alergat, pacatele mele ! Dar cum pot sa-mi inchipui o grozavie ca asta? Ca doar sambata dimineata ne-am intalnit in piata si...

- Cand l-ai vazut ultima oara pe fratele d-tale?

- Cum va spuneam, sambata dimineata...

- La ce ora?

- Poate sa fi fost inspre ora noua... in orice caz mai de dimineata, caci sambata e targ, stiti, si noi deschidem pravalia de cum se face ziua, din pricina musteriilor de la tara... Ilarie a venit cam la un ceas dupa ce am deschis...

- Ai putea sa-mi spui despre ce ati vorbit?

- Cum nu, domnule judecator! raspunse Spiru din ce in ce mai vioi. Cu cateva zile in urma un popa de pe langa Costesti m-a intrebat unde ar putea schimba niste bani americani ce-i avea nu stiu de la ce taran intors din America de curand. Pentru ca Ilarie strangea bani americani, cand ii putea cumpara pe pret de chilipir, am spus popii ca si noi suntem amatori, iar popa imi spuse ca va veni cu banii vineri, cand are iar treburi prin oras... Ilarie m-a intrebat despre popa cu banii americani. Popa nu venise vineri si am crezut ca are sa soseasca sambata. Frate-meu insa, mai cunoscator, imi spuse sa nu-l mai astept ca n-are sa mai vie... Era sigur ca a gasit pe altcineva care i-a oferit un pret mai bun decat oferisem eu...

- Da... Banii americani - murmura judecatorul ganditor. Altceva nu?

- Nu prea... Nici n-a stat mai mult de un sfert de ora. Erau multi clienti si trebuia sa fiu cu ochii in patru... Avea o paine la subsuoara si-mi spuse ca vrea sa cumpere un crap, daca va gasi... Pe urma a venit servitoarea noastra, care facuse cumparaturile obisnuite prin piata, sa ma intrebe daca am sa trimit vreo vorba sau altceva cucoanei; asa e obiceiul in familia noastra... Ilarie i-a dat servitoarei painea, sa i-o duca acasa, ca dansul vine mai pe urma. A plecat la peste, iar Solomia a mai asteptat putin ca tocmai targuisem si eu niste bunatati ieftine si vroiam sa le trimit...

- Pe urma nu l-ai mai vazut deloc? si nici nu te-ai mai interesat de dansul ?

- Ce sa ma interesez, domnule judecator? Cum puteam sa banuiesc ce are sa se intample?

- Dar cand preotul ti-a atras atentia? N-ar fi fost normal sa te repezi sa vezi daca nu i s-o fi intamplat ceva?... Ziceai ca-l iubeai si-i vei fi recunoscator toata viata...

- Acuma, dupa ce s-a intamplat nenorocirea, fireste, imi reprosez si eu ca n-am mers - recunoscu Spiru indurerat. Dar, in mod obisnuit, intrebarea parintelui era mai mult o vorba aruncata, intocmai cum zici: Ce mai faci?... Ilarie dealtfel avea curiozitatile lui. De multe ori se incuia in casa si, cand venea cine nu-i placea, nu raspundea deloc, facandu-se ca nu-i acasa...

- Bine, bine, dar puteai si altfel sa treci pe la dansul. Esti sigur ca de sambata dimineata nu te-ai mai intalnit deloc?

- Absolut sigur!

- Nici pe la el n-ai fost?

- Dac-as fi fost, i-as fi gasit cum i-am gasit azi...

- Cand servitorul popii v-a spus ca de trei ori nu l-a gasit, de ce n-ai anuntat politia?

- S-ar fi putut sa lipseasca intr-adevar de acasa; domnule judecator! S-a mai intamplat sa plece din oras fara sa spuie nimanui...

- De ce te-ai dus singur sa vezi mortii, fara sa astepti sosirea autoritatilor ?

- Cum sa nu ma duc cand mi se vesteste c-a fost asasinat fratele meu?

- si ce-ai luat?

- Ce sa iau?

- Te rog sa raspunzi la intrebarea ce-ti pun: ce ai luat din casa fratelui d-tale cand ai patruns acolo, desi stiai ca s-a savarsit o crima monstruoasa?

Spiru Daniloiu ingalbeni, parca l-ar fi palmuit. Raspunse incet, cu ton de protest:

- Domnule judecator, chiar daca as fi luat ceva - desi n-am luat - as fi fost in dreptul meu ! sunt fratele victimei si deci, fiindca n-are copii, mostenitorul lui legal, fireste impreuna cu sora mea Aretia...

- Esti asa de sigur ? zise putin ironic judecatorul Dar daca a lasat un testament si daca d-ta nu figurezi printre mostenitori?

- Asta nu se poate !

- Daca...

- Ei atunci...

- Atunci, fapta d-tale are o anume calificare! triumfa Dolga. O calificare ce ramane insa chiar daca ai fi intr-adevar mostenitor...

- Domnule judecator - vorbi iar grav si ofensat Spiru Daniloiu - protestez din toata fiinta mea impotriva banuielii cu care ma insultati!

- Ce insulta? Ce insulta! se supara judecatorul. Iar uiti ca aici se instruieste o crima? Amabilitatea mea nu poate trece inaintea obligatiei de a afla adevarul si pe cei vinovati! D-ta ai patruns intr-o casa unde zaceau doua cadavre, desi stiai ca reprezentantii justitiei au fost anuntati si trebuiau sa soseasca din moment in moment. Nu poti sa ma convingi pe mine ca ai intrat din simpla curiozitate sau chiar din dragoste pentru cele doua victime. Eu stiu foarte bine: ai vrut sa o iei inaintea sorei d-tale. Dealtfel ea insasi ti-a spus-o in fata. Atunci de ce sa protestezi ? Mai bine te-ai dezvinovati cu argumente acceptabile sau...

- Din moment ce nu vreti sa ma credeti - riposta domol Spiru.

- Eu nu pot crede decat afirmatiile dovedite! Celelalte le primesc sub beneficiu de inventar... Daca un om bogat poate sa se lacomeasca intr-atata, cum sa nu ma cuprinda toate banuielile? De unde stiu eu daca intr-adevar n-ai fost si ieri sau alaltaieri la fratele d-tale?... Prin oras lumea sopteste ca asasinii sunt din familia d-voastra...

- Domnule judecator, d-voastra nu puteti asculta soaptele oamenilor rauvoitori! Familia Daniloiu are o cinste de pastrat si de aparat!

- in privinta asta suntem de acord! aproba ironic Dolga. Deocamdata insa trebuie sa inregistram declaratiile d-tale, domnule Daniloiu... Tocmai bine soseste grefierul...

Grefierul trimisese dupa Ciufu.

- Pana va sosi, avem timp sa terminam cu dumnealui... Vasazica...





Amandoi - Capitolul 1 - Ciufu
Amandoi - Capitolul 2 - Stapana cu servitoarea
Amandoi - Capitolul 3 - Cinci minute
Amandoi - Capitolul 4 - Casa crimelor
Amandoi - Capitolul 5 - Mostenitorii indignati
Amandoi - Capitolul 6 - Banuielile Aretiei
Amandoi - Capitolul 7 - Solomia vrea sa plece
Amandoi - Capitolul 8 - Judecatorul si politaiul
Amandoi - Capitolul 9 - Informatorul ofensat
Amandoi - Capitolul 10 - Cand ai mintit?
Amandoi - Capitolul 11 - Doua biete femei
Amandoi - Capitolul 12 - Toiagul batranetelor
Amandoi - Capitolul 13 - Cortegiul funerar
Amandoi - Capitolul 14 - O celebritate pitesteana
Amandoi - Capitolul 15 - Lixandru
Amandoi - Capitolul 16 - Alibi
Amandoi - Capitolul 17 - Inelul cu briliant
Amandoi - Capitolul 18 - Testamentul
Amandoi - Capitolul 19 - Parerile lui Spiru
Amandoi - Capitolul 20 - Intoarcerea judecatorului
Amandoi - Capitolul 21 - Un ac de par


Aceasta pagina a fost accesata de 914 ori.
{literal} {/literal}