Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05

Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05

de Liviu Rebreanu


5.

Apostol Bologa isi lua in primire bateria, mai statu putin de taifas cu comandantii de sectie si apoi cobori in adapostul subpamantean sa se odihneasca. Se intinse pe patul de scanduri.

Era prapadit de osteneala si de nesomn, caci toata noaptea se zvarcolise, dar acum sufletul i se usurase, parca ar fi scapat dintr-o camera de tortura si parca toate zbuciumarile ar fi ramas acolo, in satul cu spanzuratoarea...

De afara cobora o infumurare de lumina, in care se conturau vag intrarea adapostului, masa improvizata, cu harti, compasuri, carti si niste farfurii goale, apoi aparatul telefonic in perete, doua scaune fara spate, aruncate la o parte... Auzea ploaia monotona, plicticoasa, adormitoare si se bucura ca in creieri ii furnicau, ca si altadata, numai reflectoare, tunuri, muscali, harti, decoratii...

Spre seara veni capitanul Klapka in inspectie. Bologa se innoura, mai ales cand capitanul ii spuse ca a vazut celelalte baterii si ca aici va zabovi mai mult, ca acasa... ii dadu toate deslusirile, rece, scurt, parca astfel ar fi vrut sa inlature o apropiere in afara de serviciu. Klapka il asculta ganditor, privindu-l mereu in ochi cu o staruinta care pe Bologa il zapacea si-l facea sa-si reaminteasca intalnirea lor de ieri, in fata spanzuratorii. La sfarsit apoi capitanul ii zise deodata cu un glas in care vibra o sinceritate calda:

- Esti o inima de aur, Bologa!... Da, da, o inima... De aceea mi-esti drag ca un frate!

Locotenentul avu o tresarire nervoasa. Nu intelegea ce vrea Klapka si un moment i se paru ca-l ispiteste. in ureche insa ii rasunau cuvintele blande, tulburatoare, care totusi il spaimantau, ca si cand l-ar fi tarat spre o primejdie.

- Te-am vazut aseara cum te-ai chinuit, urma capitanul.

Toata seara si toata noaptea. si te-am inteles. Poate ca numai eu te-am inteles, fiindca eu... Da, da!... Nu te uita ca am tacut! Trebuie sa tacem! Mereu sa tacem! Altfel...

- Domnule capitan, cred ca va inselati, cred ca... zise Bologa aspru, aproape cu ura. si nu stiu ce va face sa-mi atribuiti...

Klapka zambi cu atata bunatate, ca Apostol se incurca de tot si se opri in mijlocul frazei.

- De ieri, de la primul schimb de priviri, am inteles ca vezi in mine un dusman, relua capitanul. Nici nu mi-ar fi pasat de dusmania ta, daca pe urma, cand se zvarcolea fratele meu in streang, nu ti-as fi vazut ochii plini de lacrimi...

Nu protesta! Nu ti-ai dat seama, dar ai lacrimat... si lacrimile acelea ti-au dezvaluit inima intreaga...

Bologa mai incerca sa se impotriveasca. Zadarnic.

Capitanul parea ca simte o nevoie nebiruita de a-si crea un prieten cu care sa imparta o povara sufleteasca. Neincrederea locotenentului il facea sa sovaie, si totusi infricosarea singuratatii il imboldea mereu sa se apropie. Astfel ii spuse cum a aflat aseara, de la un capitan ungur, ca Bologa e roman, dar ofiter model si patriot incomparabil. Atunci s-a intristat, crezand ca lacrimile au fost inselatoare. A cunoscut multi ofiteri romani in razboi si cu toti s-a inteles ca si cand ar fi fost frati de sange.

Cum oare sa nimereasca tocmai aici un renegat? Pe urma, la masa, a priceput tot, caci la fel se ascunde si dansul de doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor batran, de a-si arata simtamintele cele fierbinti si purtand vesnic o masca pe obraz. De altfel, pentru el primejdia e si mai mare decat pentru Bologa, intai fiindca e ceh, si toti cehii sunt suspecti, apoi fiindca... Nu-i marturisi al doilea motiv, ci, dupa o mica pauza, ii povesti ca el e din Znaim, oras ceh foarte dragut si curat, si ca parintii l-au dat la scoala militara ca sa-si castige mai curand painea, deoarece erau multi frati si fara avere. A iesit cadet la optsprezece ani, dar viata militara nu i-a placut.

in vara cand a fost inaintat sublocotenent si s-a dus acasa in concediu, s-a amorezat nebun de fata unui profesor, tot din Znaim. A vrut s-o ia de nevasta, dar iubita lui n-avea zestrea reglementara, ba chiar nici un fel de zestre. Atunci, fiindca nu putea renunta la fata, s-au logodit. El s-a hotarat sa-si creeze o cariera noua, iar ea s-a legatuit sa-l astepte. S-a inscris in aceeasi toamna la Drept si s-a asternut pe carte. A mers greu. Serviciul ii reteza mereu avantul, si superiorii nu vedeau cu ochi buni stradaniile civile. Totusi, in sapte ani a terminat. Era locotenent. Prin demisie a dobandit gradul de capitan de rezerva, dar si de candidat de avocat. Practica a facut-o in Znaim, aproape de logodnica. Peste un an deschizand cancelarie de avocat, s-a putut insura. Casnicia a fost rodnica: anul si copilul... Azi are patru, doi baieti si doua fete. Razboiul a intrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase niste fotografii si-i arata, falnic si miscat, intai copilasii pe rand, cu numele si obiceiurile fiecaruia, apoi pe nevasta-sa.

- Sa stii insa ca fotografiile sunt mizerabile, adauga el cu insufletire. Mai ales nevasta-mea... e de o mie de ori mai bine, delicata, blanda, frumoasa. Cine o cunoaste trebuie so adore...

Saruta fotografiile, le puse bine si murmura induiosat, cu ochii scaldati in lacrimi:

- Din pricina lor si de dragul lor sunt cum sunt, Bologa!... Altfel, Dumnezeu stie, poate ca si eu... Asa insa nu pot... Sunt capabil de orice lasitate, numai sa nu mor inainte de a-i imbratisa, sa ma pot intoarce la ei... Ce vrei!

Sunt un nenorocit... si totusi, in doi ani, o singura data am fost acasa cinci zile! intelegi? O, cainii, cainii!

Scrasni dintii, cu lacrimi garla pe obrajii grasi, inrositi de emotie. Se auzira pasi coborand in adapost si Klapka se potoli brusc, intorcandu-se cu spaima spre intrare. Era un sublocotenent care venea sa ia intelegere cu Bologa in privinta serviciului de noapte.

- Poate sa ne viziteze si la noapte reflectorul si ar fi bine sa-i pregatim o primire triumfala, zise sublocotenentul.

Se asezara la masa, intinsera hartile, se sfatuira, vazura unde a aparut reflectorul ultima data si chibzuira unde trebuie sa apara la noapte, aprinsera un muc de lumanare, facura socoteli si planuri de tragere...

Preocupat de reflectorul dusman, Apostol Bologa nici nu se mai gandi la Klapka. De altfel toata noaptea statu de veghe, alergand de la postul de comanda la tunuri, de la tunuri la cele cateva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar pana la observatorul din linia infanteriei, agitat, parca ar fi fost in joc toata fericirea lui si soarta lumii intregi.

Ceasurile insa trecura, veni dimineata, si reflectorul nu se arata.



si noaptea urmatoare la fel, si noaptea a treia la fel... Deabia a cincea noapte, cand nu credeau ca are sa vie, a venit iar, mai sfidator, mai batjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepasatoare peste campurile brazdate de santuri.

A doua zi, pe la amiaza, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid si cu ochii mai tulburi si mai bulbucati ca de obicei. ii spuse ca adineaori colonelul i-a poruncit categoric sa sfarseasca scandalul cu reflectorul, fiindca ajungem de rasul si ocara armatei, adaugand ca comandantul diviziei a fagaduit o decoratie celui ce va zdrobi batjocura ruseasca.

- Azi-noapte l-am incadrat, si totusi ne-a scapat! zise Bologa furios, incheind cu o injuratura ungureasca. in doi ani n-am primit nici o observatie si acuma, din pricina unui fleac de...

- Nu te infuria, prietene, si nu injura, raspunse Klapka abatut. Observatia nu te priveste pe tine, ci pe mine!

- Pe toti ne priveste, domnule capitan, si tocmai astai...

- Poate ca inainte de a lua eu comanda divizionului, dar azi toata vina cade numai asupra mea! Am simtit aceasta foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui, din... M-a intrebat pentru ce anume am fost mutat aici, intelegi?

- Capitanul se asezase pe scaun, langa masa cu hartile, si se uita intrebator si speriat la Bologa care, nedumerit, raspunse:

- in interes de serviciu, fireste. De altfel, in razboi nici nu se mai tine seama de alte interese...

- Ei bine, colonelul stia, trebuia sa stie, si totusi m-a intrebat, zise Klapka mai incet si cu o umbra de mister in glas. Iar cand, de frica, i-am spus o minciuna, el nici n-a clipit din ochi, incat am fost silit sa ma rusinez de lasitatea mea!

Tacu asteptand un raspuns sau o intrebare. Pe Bologa insa atitudinea si glasul capitanului il uluira, trezindu-i deodata in suflet toate zbuciumarile care crezuse ca s-au stins fara urme. Ar fi vrut sa protesteze si sa ispraveasca cu omul acesta care, urmarindu-l cu incredere, il facea partasul unor ganduri primejdioase. Simtea insa cu groaza ca, in adancul inimii, gandurile acestea ii erau dragi si le tainuia acolo ca pe niste odoare pretioase.

- Domnule capitan..., murmura Apostol, uitandu-se in ochii lui, rugator.

Din privirea si glasul lui, Klapka sorbi un indemn care ii lumina fata framantata. Ca si cand ar fi pornit sa-si goleasca dintr-o data tot sufletul, ofta greu si zise:

- Ma inabuse lasitatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut ca, tainuind-o, voi scapa de ea, si acuma ma gatuie... Ai vazut privirea lui Svoboda sub streang?... Nu se poate sa no fi remarcat, toata lumea a vazut dispretul si mandria si nadejdea... Asta-i moartea noastra eroica! Pe frontul italian, un roman a fost spanzurat pentru aceeasi vina... Am vazut bine, a avut aceeasi privire in fata funiei... Atunci insa n-am priceput nimic. Tocmai peste cateva luni mi-am dat seama, in groaza si in lasitate... Trei ofiteri din regimentul meu, unul chiar din divizionul meu, toti cehi, au fost prinsi intr-o noapte, intre linii, cu planuri si cu harti si cu secrete. Eu eram sa fiu al patrulea, dar in ziua plecarii am primit de acasa o scrisoare si m-am ascuns ca un hot. Scrisoarea mi-a reamintit casa, copilasii, nevasta, in scrisoare am gasit sperante de viitor si de fericire, am gasit iubire multa, toata iubirea mea... Cum sa risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totusi, pe urma am fost trimis si eu, cu dansii, in fata Curtii Martiale, ca complice. si acolo m-am lepadat de ei, ca de lepra, si am tagaduit, agatandu-ma cu disperare de viata asta rusinoasa! Iar ei au tacut si nici macar nu m-au dispretuit. Secera mortii scanteia in fata lor si ei nau clipit din ochi... Apoi, cand s-a citit amenintarea spanzuratorii, au strigat toti trei, intr-un glas, acolo, inaintea Curtii, "traiasca Boemia", in vreme ce eu tremuram ca un biet cersetor, de mila. Ba, ca sa dovedesc tuturor cat sunt de nevinovat, m-am dus si la executie... Vezi, pana unde poate merge lasitatea?... Langa sat e o padure prin care armata sia croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuintele frontului. Am mers cu convoiul de executie si am ajuns intr-o poiana larga. Convoiul s-a oprit putin in mijlocul poienii si m-am uitat imprejur sa caut stalpii spanzuratorilor. Stalpi nu erau, dar in schimb in fiecare copac atarnau oameni, agatati de crengi, cu capetele goale si cu tablite de gat, pe care scria "tradator de patrie", in trei limbi. Mi-a inghetat inima in piept si totusi n-am indraznit sa tremur. Ca sa-mi pot tainui mai lesne infiorarea, mi-a trecut prin minte sa-i numar, sa vad cati sunt... inchipuieste-ti ticalosie de om! Dar cum sa-i numeri, cand toata padurea era plina de spanzurati? Ori poate ca numai groaza m-a facut sa-mi para mai multi?... Atunci am inchis ochii, gandinduma cu mirare stupida: "Asta-i padurea spanzuratilor..." Un maior ungur, inalt si cu profil de pasare, mi-a soptit, poate ca sa ma ispiteasca: "Toti sunt cehi... si ofiterii, si soldatii...

numai cehi!" Am tacut, parca mi-ar fi facut o mustrare. Apoi i-au spanzurat pe toti trei deodata si pe acelasi copac, un fag batran, cu tulpina scorburoasa. Cand le-au pus streangul de gat, m-am uitat bine in ochii lor... Straluceau cumplit, ca niste luceferi prevestitori de soare, si atat de maret si cu atata nadejde, ca toata fata lor parea scaldata intr-o lumina de glorie. Atunci m-am simtit mandru ca sunt frate cu cei stralucitori de sub streang si am dorit moartea cu o insetare uriasa! Dar numai o clipa, o singura clipa! Pe urma am privit zvarcolirile, am auzit paraitul crengilor si numai inima imi tremura, incet, fricoasa, hoteste, ca nu cumva s-o auda vreun vecin... Peste cateva zile am fost mutat ca suspect...

Acuma vezi de ce am fost mutat?... si crezi ca am plans macar dupa ce m-am intors de la padurea spanzuratilor? Sau macar in tren, venind incoace? Sau aici?...

M-am bucurat, Bologa, auzi, ca traiesc, c-am scapat de padurea spanzuratilor! Pana adineaori m-am bucurat, pana cand m-a intrebat colonelul de ce am fost mutat! Numai adineaori am plans, cu capul varat in mantie, ca sa nu ma simta nici ordonanta. Numai adineaori, de frica padurii spanzuratilor!

Klapka se opri cu niste ochi atat de mari si de ingroziti, ca Bologa isi simti sufletul coplesit de mila. in tacerea adapostului inimile lor bateau deopotriva de infricosate...

Locotenentul vru sa-i spuie o vorba de mangaiere si se pomeni soptind:

- Domnule capitan, padurea spanzuratilor...

isi lua seama insa si pleca ochii in pamant, neputincios si umilit.

- Acuma intelegi intrebarea colonelului? reveni capitanul cutremurandu-se, parca ar fi vrut sa se scuture de o apasare. si observatia cu reflectorul?... Vezi cum se leaga?...

Observatia e amenintatoare pentru mine: ori reflectorul, ori...

Iar se cutremura si apoi continua mai gatuit:

- Trebuie sa nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferinta! Altfel...

- Padurea spanzuratilor... murmura Apostol cu ochii scanteietori de o ura noua, plamadita in sufletul lui pe nesimtite.

Klapka, parca povestind si-ar fi usurat inima, vorbi pe urma numai de reflectorul rusilor, prinse sa arate pe harta, sa masoare, sa combine cifre si formule... Bologa il asculta din ce in ce mai mohorat, fara sa mai rosteasca un cuvant.

Glasul capitanului, in care balbaia numai frica, incepu sa-l indigneze. Se stapanea, simtind insa cum i se infiltra ura in sange, cum ii alerga prin toate vinele, ca o otrava. Se uita pe harta si vedea numai degetele capitanului, tinand compasul si miscandu-se de ici-colo, desenand o umbra ciudata, in forma de spanzuratoare...

Apoi Klapka pleca linistit, increzator, cu fata inflorita de un zambet, lasand pe Bologa singur in adapostul umed.





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 940 ori.
{literal} {/literal}