Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07

Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07

de Liviu Rebreanu


7.

- Ei, domnule locotenent, s-a ispravit si asta!... De-acuma o sa fiti mai linistit! zise plutonierul, cu un zambet misterios, in odaita. Poftim pranzul... va asteapta... s-o fi racit...

Apostol se uita lung la el si vru sa intrebe ceva, dar plutonierul pleca inainte de a-si fi hotarat el intrebarea in minte.

"Oare ce-a zis plutonierul? se gandi Bologa, singur.

Poate ca el stie ceva... E vechi in serviciu si a vazut multe cazuri..." Cand isi dadu seama ce sperante se impletesc in gandul acesta, il parasi mormaind: "Prostii... Uite ce prostii ma apuca..." isi arunca pe pat casca si rase scurt, sec, fals, frecandu-si cosul pieptului cu palmele, ca si cand ar fi incercat sa-si mulcomeasca bataile inimii. Simti in buzunarul tunicii fasait de hartie si se opri voios:

- Acuma sa vedem scrisoarea mamei, s-o intelegem...

Doamna Bologa ii scria numai maruntisuri de prin Parva, despre cunoscuti si necunoscuti. Ca Palagiesu se lauda ca Apostol i-a cerut iertare, ca Marta vine mereu pe la ea si se considera tot logodnica lui, ca Domsa ii zice tot "cuscra", ca a facut multe bunatati de sarbatorile Pastilor si ca o sa-i ramaie neatinse fiindca e singura si amarata, ca l-a visat in noaptea de Vinerea Mare foarte urat si a dat o slujba chiar in ziua intaia de Pasti ca sa-l fereasca bunul Dumnezeu de primejdii...

"Biata mama! isi zise Apostol cu un zambet umed. De-ar sti ea in ce primejdie ma zbat eu acuma!... cand va afla vestea...

Trebuie s-o afle de la mine... sa afle barem ca tot ea mi-a alinat inima in ceasurile din urma, ca si in cele dintai ale vietii mele pamantesti!" Trase scaunul langa masa si, gustand din mancarile racite ce-l asteptau de mult, mai citi de cateva ori scrisoarea oprinduse de fiecare data la visul urat si cautand sa ghiceasca ce anume o fi visat maica-sa.

Cand veni plutonierul cu un soldat sa ia vesela, Apostol ceru hartie si cerneala. Peste cateva minute hartia alba radea pe masa ca o pata de speranta, dar el nu se mai grabi sa scrie.

Alerga de ici-colo, cu mainile la spate, cu gandurile valmasag...

De cate ori zarea hartia, ii fulgera prin minte cum, totdeauna inaintea luptelor grele, cand simtea in suflet frica mortii, a scris mamei sale scrisori lungi, luandu-si ramas bun... Le scria cu teama si ingrijorare, si totusi printre randurile intristate, scriind, citea numai sperante bune. Dragostea de viata era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urma, dupa ce trecea primejdia, recitea "testamentul" si zambea fericit si rupea in bucati foarte mici foaia cu gandurile posomorate. Cate "testamente" de acestea a rupt?... Pe cand acuma trebuie sa scrie un testament definitiv... Acuma, din moment in moment, poate sa vie pretorul, sa-i citeasca niste paragrafe si sa-l anunte ca la ora cutare va muri negresit, cu deplina siguranta, fara pic de nadejde. Iar la ora hotarata, precis, niste oameni vor sili sufletul sau tanar sa se desparta de trup pentru totdeauna, la o ora precisa...

Acuma, cand va sfarsi scrisoarea, va sti ca mainile care au scriso nu vor mai rupe-o si nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru ca maine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi ingropat in pamant sau va atarna undeva, iar mintea lui, care isi da seama de toate acestea, maine nu va mai naste nici un gand, ci va fi gramajoara de creieri morti, napaditi de sange inchegat...

si totusi hartia radea pe masa, parca ar mai fi fost vreo speranta undeva... Apostol Bologa depana amintiri de prin romane si cronici, unde, in clipa suprema, soseste in goana calului solul aducator de iertare si de viata. Descoperirea il bucura numai cateva clipe, pe urma se infurie si rosti raspicat:

- Voi muri negresit peste... Peste cate ore? Atunci il imbratisa groaza, din ce in ce mai strans si mai salbatic, inghetandu-i sangele. si in vreme ce groaza il tortura, mintea lui cauta sa o alunge cu "inexorabilitatea mortii", cu "dezgustul" de viata aceasta pe care el insusi, constiinta lui impacata, a azvarlit-o, cu credinta in viata de dincolo, unde sufletul mantuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate inchipuirile mintii se prabuseau pe rand, ca niste castele de carti de joc, numai groaza ramanea sfidatoare, stapanitoare, soptindu-i in suflet un singur cuvant, in fata caruia se sfarma tot: moartea...

Ii venea sa planga mereu si nu putea. Se uita la ceas: patru dupa-amiaza...



"si inca nu mi-au comunicat sentinta... De ce nu vine pretorul?...

Cel putin sa stiu sinur... Adica de ce sa stiu?" Siguranta ar spori doar chinurile groazei. Mai bine asa. Orice intarziere e un castig, chiar de suferinta. Apoi intarzierea poate avea si motive bune. Adica de n-ar fi inteles Curtea ca e nevinovat? Ar fi fost poate mai bine sa vorbeasca, sa dovedeasca...

Dar ce nevoie e de vorbe cand trecutul lui vorbeste singur, barem prin cele patru medalii de vitejie? in asemenea cazuri Curtea e datoare sa trimita la plimbare pe pretorul dobitoc si sa hotarasca achitarea in unanimitate... Sau cel putin cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat apararea si in fata generalului, atunci... Gross nu poate sa voteze pentru condamnare. Apoi de partea presedintelui trebuie sa mai fie cineva... si uite majoritatea!...

Uite si pricina intarzierii!

Hartia, sub o calimara ruginita si murdara, radea intruna.

Apostol, inviorat, se duse la masa, se aseza pe scaun, lua tocul si incerca penita. ii tremurau degetele cumplit si nici un gand nu i se arata limpede.

"Mai tarziu... mai e vreme!" isi zise dupa un rastimp, linistit, pornind iar sa umble de ici-colo.

Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, fara urme de sange in obraz, cu privirea spre usa in care cheia se invartea scartaind mai ascutit ca totdeauna.

"Acuma vine siguranta!" ii tasni prin creieri ca un fior de foc, incat parca simtea cum ii sfaraie celulele cenusii.

Era plutonierul cu un soldat care aducea cina.

- Ati ispravit de scris? intreba, vrand sa stranga masa, fara sa se uite la Bologa.

- Nu, nu... nici n-am ince... zise Apostol deodata foarte agitat, adaugand repede, cu niste ochi iesiti din orbite: Asa-i de mare graba?... S-a hotarat sentinta, s-a...

- Sentinta desigur ca s-a hotarat de mult, raspunse plutonierul taraganat si parca cu glas neobisnuit. Se asteapta numai aprobarea de sus... de la Marele Cartier... Asa-i regulamentul pentru domnii ofiteri... Dar mult nu mai dureaza, nu, nu...

Trebuie sa pice raspunsul din minut in minut, caci in razboi si in cazuri d-astea merge repede... in razboi toate merg repede...

Apostol Bologa vedea ca omul acesta ii cunoaste soarta, dorea sa-l intrebe si nu cuteza. Soldatul se strecura afara, in varful picioarelor, ca dintr-o casa de mort. Plutonierul zise mai incet:

- Fetita plange si se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, sa ma iertati si sa nu va suparati!... Eu as fi lasat-o, ca si ieri... dar domnul capitan tot prin ograda se invarteste si, daca ne-ar prinde, Doamne fereste... Am sa va aprind lampa cand o veni baiatul sa ia farfuriile, ca inca nu s-a intunecat de tot.

Glasul plutonierului ramase in sufletul lui Apostol si dupa ce se inchise usa, ca un izvor de sperante luminoase. ii batea inima navalnic, voioasa. ii parea rau ca n-a trimis o vorba buna pentru Ilona, dar se mangaia ca poate in curand ii va spune el insusi mai multe.

"Cine stie? ingana cu bucurie. Numai Dumnezeu stie ce poate aduce ceasul..." Se uita increzator pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul tragea pe furis obloanele intunericului.





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 982 ori.
{literal} {/literal}