Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08

Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08

de Liviu Rebreanu


8.


Apostol Bologa isi zicea si simtea ca acuma cea mai mare nenorocire pentru el ar fi despartirea de Ilona. I se parea ca viata lui incepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se lumineaza, ca o odaita plina de soare si de bucurie. O fericire simpla, tumultuoasa si copilareasca ii salasluia in suflet...

Statea in cancelarie, lucra cu ravna de slujbas constiincios, si vremea ii trecea repede, pentru ca la sfarsit il astepta Ilona.

Iubindu-se, faceau numai planuri de viitor. Apostol ii zugravea cum are s-o invete carte, cum va imbraca-o mai frumos ca orice doamna, si cum va fi ea cea mai frumoasa femeie din lume... Ilona, fireste, asculta fermecata, se invoia la toate, dar ii cerea mereu sa-i jure ca o iubeste si ca niciodata n-are sa se uite, nici cu coada ochiului, la alta femeie...

Joi dupa-amiaza, exact la ora patru, Apostol isi intre246 rupse lucrul la birou si trecu la Ilona, sa-i spuie c-a hotarat sa faca nunta la Parva, cu alai mare si cu lautari, iar de cununat sa-i cunune preotul Boteanu... Nu apuca sa sfarseasca.

Pe ulita hopuroasa se auzi duduitul unui automobil ce se apropia in goana. Bologa, mirat, se duse la fereastra si vazu ca masina opreste brusc in fata casei. Se intoarse spre Ilona intrebator. in ochii ei, peste ramasitele bucuriei, lucea o spaima.

- Du-te repede, ca te cauta pe d-ta! sopti ea, agatandui- se de brat.

Apostol iesi, nedumerit, in usa tinzii. Pe poarta tocmai intra un plutonier inalt, desirat, cu fata cenusie si uscata, fara mustati si cu niste favorite sure. Lui Apostol i se paru cunoscut, dar nu-si amintea de unde.

- Ordin urgent de la excelenta-sa! raporta plutonierul, salutand respectuos, cu glas moale si totusi aproape obraznic si poruncitor.

intinse un plic. Bologa se uita intai la plic, apoi la plutonier si, gandindu-se unde a mai vazut pe plutonierul acesta cu fata cenusie, zise:

- Astepti raspuns?

- Da, domnule locotenent, raspuns foarte urgent! zise plutonierul mai poruncitor parca si salutand din nou.

Desfacand plicul, Apostol nu se putu stapani sa nu intrebe, nervos:

- Te-am mai vazut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde servesti, la ce birou?

- La pretura diviziei, raspunse plutonierul cu un zambet urat.

- Da? mormai locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur ca l-a vazut aiurea, undeva, si necajit ca nu-i vine deloc in minte unde anume.

isi arunca ochii in foaia de serviciu, iscalita de un aghiotant.

Era invitat sa se infatiseze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine.

- Bine, zise Bologa linistit. Voi veni maine dimineata, caci acuma tot e tarziu si pana sa ajung eu acolo, excelenta...

- Aveti masina la dispozitie, domnule locotenent, il intrerupse plutonierul, staruitor. Chiar am ordin sa va...

- A, da... asa-i... Atunci, bine... Atunci asteapta putin, facu Apostol, plictisit numai pentru ca trebuia sa se desparta de Ilona.

Intra in cancelarie, spuse ca pleaca la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona il astepta tremurand, plansa, cu o banuiala rea in inima.

- De ce te cheama? sopti ea atat de incet, parca odaia ar fi fost plina de vrajmasi la panda.

- Ei, cine stie ce fleacuri, mormai Apostol cu glas indiferent, gatindu-se de drum.

Apoi, dupa ce isi puse casca, merse langa ea, tulburat si el acuma, simtind in suflet o prevestire grea. Vru sa-si ascunda insa nelinistea si bolborosi:

- Ilona... la revedere!... N-ai nici o grija... Spune-i si tatalui tau... Adica... da... el e chiar in Faget, da... Am sa-i spun eu... Fii linistita, micuto... linistita!...

- Ia seama pe acolo! murmura Ilona cu obrajii lacrimati, rugatoare si infricosata. Dumnezeu sa-ti ajute!

- Amin! murmura Apostol, inchinandu-se. Pe urma o stranse in brate si o saruta, soptindu-i in ureche, ca o marturisire de dragoste:

- Linistita... N-ai grija... Mireasa mea...

Plutonierul statea in mijlocul ograzii, rezemat intr-un picior, cu mana in sold, cu ochii inchisi, parca i-ar fi fost teama de lumina soarelui. Zarindu-l asa, Apostol Bologa isi reaminti brusc ca l-a vazut in Zirin, la executia lui Svoboda, instruind in spatele spanzuratorii pe caporalul scund si negricios care avea sa fie calau. Apostol se scutura ca de un gandac gretos si se urca in automobil fara sa se mai uite la el.

Nimai cand porni masina, intoarse capul. Ilona era in poarta; gura zambea, ochii plangeau...

Pe soseaua neteda, automobilul zbura. Bologa privea drept inainte, vazand in acelasi timp spatele soferului si al plutonierului, botul masinii si panglica sura, serpuita, ce venea si se pierdea sub rotile vertiginoase. Gandurile lui insa alergau cand inainte, cand inapoi, fara astampar, ca un card de pasari ratacite. Oare de ce il cheama generalul? Poate ca reclamatia lui Palagiesu... dar tocmai acuma?... si Ilona, cum a ramas in poarta... parca si-ar fi luat ramas bun pentru totdeauna...

De ce si-a luat ramas bun? soseaua patrundea intr-o padure de brazi. inainte de a iesi din padure, Apostol auzi un glas care-i risipi gandurile.

in aceeasi clipa vazu fata cenusie a plutonierului, intoarsa spre el, impartita in doua de un ranjet.

- Numaidecat ajungem, domnule locotenent, la locul unde sunt spanzurati spionii, zicea plutonierul si, parca n-ar fi miscat deloc falcile, ranjetul ciudat ii ramanea neclintit.

Merita sa vedeti cum atarna si acum ca niste...

Automobilul, trecand peste o groapa, curma vorbele plutonierului. Bologa, uitandu-se mereu in fata lui, tacu si intinse doar gatul, ca si cum ar fi vrut sa vaza mai bine.

- Mai este o cotitura, urma plutonierul, cu mandrie in glas.

- Doua, doua! striga soferul, fara a intoarce capul.

- Asa-i... da... doua, exact! zise iar plutonierul, rusinat, dar cu ochii tot spre locotenent, asteptand, poate, un raspuns.

Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. isi smulse privirea din fata lui si o ridica mai sus, inainte. Sufletul intreg i se ghemui intr-o asteptare chinuitoare. Dar cand sosira la cotitura a doua, ii fulgera deodata prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantela in jurul unui nasture, padurea spanzuratilor... si numaidecat asteptarea se schimba intr-o groaza cu mii de ghimpi, care-i intepau inima din ce in ce mai dureros.

Cotitura ramase in urma. soseaua cobora intr-o groapa larga, cu fundul de livezi si ogoare. in mijlocul gropii, ca un smoc de par pe o chelie de peruca cu marginile rasfrante, innegrea o braniste.

Masina parca nici nu mai atingea pamantul... Plutonierul se uita iar inapoi, repede, crezand ca locotenentul va porunci sa micsoreze iuteala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sura, copacii branistii...

in cateva clipe automobilul inghiti cele patru sute de metri cat tinea paduricea, si totusi lui Bologa i se paru c-a mers o vesnicie, atat de bine a vazut tot. Pe dreapta erau patru, fiecare pe cate un copac, toti cu capetele goale, leganandu-se foarte usor, parca numai de vantul starnit de goana masinii. Cei doi de la margini intorceau spatele si aveau opinci in picioare. Unul din mijloc cu niste bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cat cepele in santul soselei si, din fata umflata, violeta, scotea limba vanata spre trecatori. in stanga atarnau trei, uitandu-se pe soseaua dreapta, nepasatori si neclintiti, dar cu crestetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau intr-un arin batran, mai sus ca ceilalti, iar mai incolo, pe o craca subtire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mainile legate la spate, scurt si slab, ca un copil, cu fata toata cafenie, ca si cand ar fi fost muruit cu lut gras. Din acelasi copac si la aceeasi inaltime se mai intindea o creanga groasa, libera...



Apostol Bologa ii vazuse pe toti asa de lamurit, ca ar fi putut spune despre fiecare cati nasturi avea pe hainele murdare si zdrentuite... si totusi in ochii lui, cei sapte se multiplicau neincetat, iar branistea se transforma treptat intr-o padure fara margini, spintecata de un drum fara sfarsit... si in fiece copac al padurii nemarginite, de-a lungul soselei nesfarsite, i se parea ca atarna alti oameni, mereu altii, toti cu ochii dupa el, cerandu-i socoteala...

Automobilul gonea acuma alaturi de linia ferata pe soseaua dreapta si neteda ca o rigla. Branistea nici nu se mai vedea. inainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericii din Faget si, ceva mai aproape, rosea coperisul garii, care era chiar in marginea satului. Apostol se uita drept inainte, dar in ochii lui jucau spanzuratii, numai spanzuratii, din ce in ce mai multi si mai mustratori... Apoi deodata, in mijlocul lor aparu iar fata plutonierului, cu zambetul suparator, ce-i descoperea dintii galbui, cu o gaura neagra in gingia de jos, si iar auzi glasul enervat, care incerca sa fie lingusitor:

- Cele doua santinele pe care le-ati vazut stau numai ziua, ca sa nu-i ciuguleasca corbii, pentru ca pe aici sunt multi corbi, foarte multi... Noaptea le retragem, fireste...

noaptea nu umbla corbii. intai fusese ordonat sa atarne numai trei zile, dar pe urma excelenta, avand in vedere inmultirea cazurilor criminale, a hotarat sa ramaie acolo spanzuratii, pana la noi ordine...

Bologa nu zarise santinelele si de-abia acuma bagase de seama ca plutonierul e stirb. Glasul i se parea cu totul strain si parca iesea dintr-un beci umed. intelegea fiece vorba si se mira cum poate vorbi plutonierul atat de linistit, ca din carte.

Apoi simti o nevoie crancena sa zica si el ceva si balbai ragusit:

- ingrozitor!

Plutonierul nu auzi bine si casca ochii cenusii spre Apostol care, furios, tipa asa de ascutit, ca si soferul se uita o clipa inapoi:

- ingrozitor!

- ingrozitor... am inteles! facu plutonierul speriat, fara zambet, intorcand repede capul.

indata ce ramase singur, in fata lui Apostol incepu iara sa rasara padurea spanzuratilor... Dar acuma parea ca toti sunt la fel si in privirea tuturor straluceste aceeasi insufletire stranie, ademenitoare, ca si focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremura. "Acelasi om, spanzurat de nenumarate ori, ca o protestare nesfarsita..." si deodata isi zise: "E Svoboda... privirea lui..." in aceeasi clipa isi aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cat a fost de trufas ca a avut onoarea sa faca parte din Curtea Martiala, cum s-a amestecat, din exces de zel, si cum a dat o mana de ajutor la pregatirea executiei, cum a apucat streangul incercandu-l daca e destul de rezistent...

In amandoua palmele simtea atingerea aspra a funiei.

Amintirea aceasta i se prefacu in suflet intr-un simtamant de rusine si parere de rau, atat de cumplit, de mustrator, parca ar fi stat in fata lui Dumnezeu in ziua judecatii de apoi. Simtamantul straniu il stapani numai o secunda, si totusi parca ii deschise larg portile adancimilor nepatrunse, unde clocotesc explicatiile tuturor tainelor vietii.

Apoi vedenia spanzuratilor pieri brusc, si in inima lui Apostol cobori o liniste mare. Privirile lui imbratisau muntii, si vaile, si cerul... Prin rapaiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag si clinchetul sec al acelor de brazi din departare. Verdele mohorat al padurilor se ingana intr-o armonie calda cu albastrul alburiu al vazduhului...





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 834 ori.
{literal} {/literal}