Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07

Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07

de Liviu Rebreanu


7.


Cateva nopti nu mai aparu reflectorul. Apostol Bologa, de veghe in observatorul din santurile infanteriei, il astepta insa mereu cu atentia incordata, ca sa multumeasca pe Klapka.

in linistea noptilor, tulburata doar rareori de vreun foc de pusca speriat, avu ragaz destul sa-si judece, precum obisnuia, credinta cea noua, convins ca numai insufletirea care rezista pe cantarul mintii e vrednica sa locuiasca trainic in sufletul omului. si se bucura simtind ca primenirea lui sufleteasca, oricum o rasucea, ii incalzea inima, pe cand vechea "conceptie", pentru care douazeci si sapte de luni sia primejduit viata, a fost vesnic severa, ca o mama vitrega.

isi zicea acuma ca viata fiinteaza numai prin inima si ca, fara de inima, creierul ramane o biata gramada de celule moarte. ii era rusine insa amintindu-si ca i-au trebuit doi ani de razboi ca sa ajunga acolo de unde a pornit impotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului si ale tuturor, afara de Marta... La gat purta un medalion cu o bucla blonda si chipul unui capsor fermecator. I le-a dat cand a fost acasa, in concediu, soptindu-i "eroule", cum de altfel ii zicea si in scrisori.

"Marta e vina tuturor...", incerca sa-si zica in taina, ca o scuza fata de constiinta dojenitoare. Dar isi curma gandul, alungandu-si din suflet lasitatea: "Marta nu m-a indemnat niciodata sa fiu erou, cu nici o vorba... Numai gelozia mea neroada a socotit ca, prin uniforma si vitejie, are sa-i potoleasca cochetaria. Vasazica numai eu sunt vinovat si trebuie sa indur remuscarile..." De altminteri, trecutul i se parea mort si se ferea sa-l dezgroape. Mai mult il preocupa viitorul care-i mijea ca o aurora stralucitoare dupa o noapte vijelioasa. Nu-l vedea inca lamurit, dar ceata care-l aburea avea sclipiri trandafirii...

Inima ii era plina de un simtamant mangaietor.

"De acum incepe o viata noua! se gandea mereu cu bucurie.

in sfarsit mi-am gasit calea... Au trecut sovairile si indoielile!

De acuma, inainte"!

O pofta de viata vajnica ii clocotea in piept. Cand venea, dimineata, de la observator si se intindea pe patul de scanduri, adormea repede si visa numai fericire...

intr-o dupa-amiaza tarzie se pomeni iar cu Klapka la baterie.

Bologa, aducandu-si aminte de ingrijorarea de deunazi a capitanului, se mira vazandu-l foarte senin si zambitor, cu o multumire in ochi aproape provocatoare. Dupa ce inspectara impreuna tunurile si oamenii, coborara in postul de comanda, unde ardea pe masa un muc de lumanare.

- Na-m avut noroc, domnule capitan, zise Apostol cu o usoara ezitare. Daca n-a vrut sa vie...

- Cine? intreba Klapka. A, da... Ia mai da-l dracului de reflector, Bologa! adauga apoi nepasator.

Locotenentul tacu zapacit, uitandu-se in ochii capitanului, in care acuma cateva zile il ingrozise padurea spanzuratilor.

Klapka insa urma netulburat:

- Omul cu buba se sperie de toate umbrele. Asa si eu cu colonelul nostru! Ca-i mancator de oameni, calau... Cand colo, e om foarte de treaba... A, nu ti-am spus?... A venit mai in fiecare zi pe la mine... de patru ori... iti inchipui tremuraturi pe capul meu! Eram sigur ca vrea sa ma prapadeasca. in sfarsit, ieri, de frica, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, batandu-ma in piept, fireste, ca sunt nevinovat, ca... M-a ascultat, m-a ascultat si la urma mi-a zis, fara pic de imputare, intelegi, mi-a zis: "stiu... Asa vin nenorocirile asupra oamenilor..." si atata tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, in sfarsit, prieteneste!... Ba se vede ca a prins si simpatie de mine, caci azi-dimineata iar a venit in inspectie. Adica ce inspectie, ca nici n-am mai pomenit de serviciu... in schimb, mi-a dat o dovada definitiva de incredere... O dovada hotaratoare!... Anume, in mod absolut confidential, mi-a comunicat o mare taina oficiala... Asa ca de acuma n-am nici o grija, sunt linistit!

Pe Bologa vioiciunea si seninatatea capitanului il suparau.

Cu glas de imputare, il intrerupse:

- O taina oficiala ce importanta are pentru noi? si increderea, si banuiala sunt deopotriva de chinuitoare!

- Nu, nu! striga capitanul cu caldura. Sa nu exageram!

Oameni de treaba sunt pretutindeni si in toate neamurile.

De ce sa exageram?... Ei bine, colonelul e un om, indiferent de situatia lui, asta trebuie s-o recunoastem! De altfel, secretul ne intereseaza si pe noi, fiindca e vorba de schimbarea diviziei. Din Italia e pe drum o divizie obosita, ca sa ne schimbe...

- Atunci noi trecem iar pe frontul italian? intreba Apostol.

- Nu, nu pe frontul italian, raspunse Klapka repede, cu oarecare mandrie. Pe frontul romanesc...

in clipa cand sa rosteasca ultimul cuvant, isi aduse aminte ca locotenentul e roman, dar nu mai avu vreme decat sa-l pronunte mai incet. Bologa ingalbeni si, parca nar fi auzit bine, repeta masinal:

- Pe frontul...

Nu sfarsi, ca si cand i s-ar fi infipt in beregata o gheara inabusindu-i glasul. Ramase cu gura cascata si se holba nauc la capitanul care, dandu-si seama cat a fost de imprudent, murmura prosteste:

- Iarta-ma, prietene... Am uitat ca tu... Sunt un...

in creierii lui Apostol insa de-abia atunci incepu sa tiuie cuvantul de care se spaimantase, ascutit si sfasietor, parca iar fi scormonit un pumnal. Se scula brusc in picioare si alerga de ici-colo, frangandu-si mainile si soptind disperat:

- Nu se poate... nu se poate,... nu se poate...

Klapka, mereu zapacit, incerca sa-l consoleze, zicand fara convingere:

- Linisteste-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urmelor, viata nu merge fara compromisuri, fara jertfe si...

Deodata Apostol Bologa se opri in fata lui, cu obrajii albi, cu ochii stinsi, incat capitanul amuti.

- Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dansul cu o voce arzatoare. Asta ar fi o... o... o...

Peretii de barne ai adapostului inchegara sfortarile lui de a gasi cuvantul intr-un vuiet prelung, incat Klapka il apuca de brat, vrand sa-l faca sa vorbeasca mai incet. si Apostol, ca si cum ar fi inteles, se incurca, pleca fruntea si sfarsi murmurand:

- O... o crima...

- Asa-i, dar ce putem noi face? zise capitanul inabusit, cu ochii spre intrare. Eu pricep si impartasesc zdruncinarea ta, totusi voi aveti si mangaierea ca barem exista si in tabara cealalta frati care lupta pentru mantuirea voastra, pe cand noi nici n-avem incotro sa ne aruncam privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este sa murim spanzurati!

Bologa se lasase pe un scaun, coplesit. Klapka, incredintat ca l-a potolit, continua cu mai multa siguranta:

- O crima imensa e indeobste razboiul, dar cu deosebire razboiul Austriei! incaltea cand un popor de acelasi sange ia armele, cu sau fara dreptate, stiu cu totii ca izbanda va fi spre folosul neamului si prin urmare fiecare om poate muri cu credinta ca s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi insa niste stapani urati au trimis robii sa moara ferecandu-si lanturile!... Atunci? in mijlocul valmasagului de crime, ce mai poate cumpani o crima micuta, care-ti striveste tie sufletul? Cui ii mai pasa aici de sufletele noastre?

- Atunci urmeaza sa...? intreba repede Bologa, care incepuse sa asculte si n-avea puterea sa astepte.

- Sa mergi unde vom merge toti, zise Klapka grav, cu o resemnare indurerata. Sa mergi, sa faci ce vor face toti si sa- ti inchizi ermetic toate portitele sufletului pana ce va sosi pacea sau se va prabusi lumea, sau pana ce-ti va veni randul si tie sa mori si sa scapi de toate chinurile!

Apostol tresari si raspunse cu protestare in glas::

- Dar daca eu nu vreau sa mor!... Nu vreau, nu mai vreau!... Acuma trebuie sa traiesc! Acuma nu mai vreau sa mor!

Klapka tacu o clipa si apoi zise cu un zambet care voia sa-i ascunda sfiala:

- Mie nu-mi sade bine sa-ti vorbesc tie de moarte, stiu...

De frica mortii sau de dragul vietii, poate ca-i acelasi lucru, sunt las... da, da, recunosc si marturisesc, sunt in stare sa inghit orice rusine, orice umilire... Totusi, mi-am zis de multe ori, uite asa cum ma vezi, mi-am zis ca mortii sunt cei mai fericiti, fiindca ei cel putin au pus cruce tuturor durerilor...

Mi-esti drag, Bologa, si daca n-ai fi fost tu aici, n-as fi avut atata incredere in mine insumi... Dar vezi, chiar noi, care ne-am apropiat sufletele prin suferinte comune, si noi trebuie sa ne impartasim zbuciumarile intr-o limba straina!

Atunci cum sa nu-i invidiem pe cei morti, Bologa? Locotenentul nu-l mai asculta. Linistea lui Klapka insa il nelinistea mai rau. intreba deodata cu un fir de nadejde in privire:

- si crezi d-ta ca-i sigur?...

Capitanul dupa o sovaire scurta raspunse hotarat, parca ar fi cautat sa-i dea un leac amar:

- Din nenorocire, nu incape nici o indoiala, dragul meu.

Divizia de schimb a plecat din Italia. Maine-poimaine trebuie sa soseasca. intr-o saptamana ne va lua locul si peste alte cateva zile noi vom fi in Ardeal, pe frontul...

Ochii lui Bologa il ardeau. Tacu brusc si lasa capul in pamant, examinandu-si cizmele pline de noroi si tremurandu-s i nervos genunchii, in vreme ce Apostol porni de colo pana colo, ca un lup in cusca, respirand greu, cu tamplele dogorate. Peste doua minute apoi, cu o hotarare noua, locotenentul se opri iarasi in fata lui Klapka:

- Domnule capitan, te rog... te implor... Scapa-ma!... Dta ma poti scapa!... Nu vreau sa ma duc pe frontul...

Klapka ridica ochii la el, neintelegand ce vrea. Bologa insa urma tot mai infrigurat:

- Trebuie sa se gaseasca un mijloc de salvare!... Mutatima la un regiment care ramane aici!... Ori trimiteti-ma inapoi in Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca si pana azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei doban86 dite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt ca am sa mor... si nu vreau sa mor! Trebuie sa traiesc!

Cazu pe pat, cu obrajii in palme, biruit de lacrimi.



Capitanul era induiosat si simtea ca, daca ar deschide gura, l-ar napadi plansul si pe el. in vagauna intunecoasa suspinele lui Apostol ingrosau aerul, iar lumina sfaraitoare de pe masa tremura pe pereti niste umbre nelinistite... intr-un tarziu, dupa ce sughiturile locotenentului se mulcomira, Klapka zise:

- Ei, te-ai mai racorit?... Atunci putem vorbi ca doi barbati, ba chiar ca doi soldati!... Adevarul este ca in razboi nu trebuie sa cugeti, ci sa lupti... cel putin asa perora un general, deunazi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie sa le cumpanim bine-bine si fara pripire, altfel... De-ai chibzui putin, ai vedea ca eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindca sunt stigmatizat: ceh, adica tradator... Pentru cei de seama noastra s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite sa ne atate pofta de vitejie in caz de sovaire...

Daca as indrazni eu sa te propun pentru mutare, imediat am fi banuiti amandoi! Imediat! Un ceh cu antecedentele mele sa ia partea unui roman?... Nici nu-ti inchipui ce tambalau, ce... Numai generalul te-ar putea salva, daca ar fi om si ar avea inima... Crezi insa ca pe aici sunt multi oameni? Crezi ca...

Bologa, care se gandise si ascultase ursuz, se agata de o vorba si striga:

- Am sa ma prezint generalului!

Klapka se spaimanta, ca si cand insusi generalul l-ar fi surprins complotand. Raspunse in soapta:

- Astampara-te, Bologa!... Te rog!... Ce, tu nu cunosti pe generalul Karg? Doar ti-e comandant de aproape un an...

Karg... Un caine, un... Ar fi capabil, in loc de raspuns, sa te trimita direct la Curtea Martiala...

- Atunci ar urma sa plec fara sa incerc barem a ma impotrivi sau a ocoli ticalosia? izbucni iarasi Apostol, acuma insa furios si scrasnind dintii.

- Asculta sfatul meu, prietene, zise capitanul linistit.

Sunt mai batran ca tine si am indurat multe in viata...

Razboiul n-are alta filozofie decat norocul. Lasa-te deci in grija norocului. Parca in doi ani de zile moartea nu ti-a cantat la urechi pe toate glasurile, si totusi norocul te-a ocolit.

Poate ca te iubeste norocul... Nu-l zgandari, nu-l starni...

Lasa-l...

- si cum simt ca acolo ma asteapta o primejdie cumplita...

murmura Bologa deodata foarte abatut, cutremurandu- se. Niciodata n-am avut presimtiri atat de...

- Primejdiile sunt azi pretutindeni, facu Klapka stapanindu-se. in aer, pe front, acasa, in toata lumea... insusi pamantul mi se pare ca trece printr-o zona de primejdii...

Ce sa facem? Norocul e scutul tuturor... Asa!... Asculta-ma pe mine... Mai chibzuieste si o sa-mi dai dreptate! Dar fara patima! Fara pripire!... Calm!... Calm!...

Se scula incet, isi puse casca in cap, gata de plecare.

- Decat sa ma duc acolo, mai bine trec la muscali! sopti atunci Apostol, uitandu-se drept in ochii capitanului.

- Usor de zis, raspunse Klapka linistit, parca ar fi asteptat de mult vorbele locotenentului. Dar daca nu izbutesti, stii ce te asteapta!... Numai deunazi ti-am povestit despre cei trei... si ei au vorbit ca tine, ba si mai nazdravan... Iar azi poate ca sunt tot in padurea spanzuratilor, ca sa ingrozeasca pe altii!

- in privinta asta n-am nici o grija, zise Bologa, cu incredere.

Cand ar fi sa ma prinda, m-as impusca si as ispravi repede!...

in orice caz, eu n-am sa mor spanzurat, asta ti-o garantez!

- Asa mi-au garantat si ei, prietene, dar imprejurarile au fost mai puternice decat hotararea lor... De aceea zic: ia seama, nu te juca cu norocul! Sunt mii si zeci de mii in situatia ta si soarta le poarta de grija tuturor cum crede de cuviinta...

Klapka ii stranse mana fierbinte... in clipa urmatoare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit in acelasi loc, cu ochii in gol, uluit de vedenii. isi veni in fire si, simtindu-se sleit de puteri, se tranti pe pat. Pe masa, in sfesnicul improvizat, lumina incepu sa palpaie repede, sa sfaraie si apoi deodata se stinse. Pe Bologa intunericul il zgudui, buzele-i arse insa soptira cu indarjire:

- Nu se poate!





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 841 ori.
{literal} {/literal}