Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07

Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07

de Liviu Rebreanu


7.


In duminica Pastilor avu mai mult de lucru la cancelarie, totusi la pranz facu o pauza si lua masa impreuna cu Vidor si cu Ilona. Groparul ii povesti a doua oara, cu amanunte noi, despre cei trei tarani arestati si, muncit de curiozitate, se repezi dupa-amiaza pana la cumnatul sau, sa mai afle noutati. Putea acuma pleca linistit, fiindca nu mai avea grija fetei.

- De-aci inainte ai s-o pazesti d-ta mai strasnic decat mine, zise catre Bologa, clipind siret.

Spre seara, inainte de a se intoarce groparul din Faget, se auzi prin sat ca cei trei impricinati au fost osanditi la moarte de Curtea Martiala si ca chiar maine vor fi spanzurati.

Vestea umplu de groaza pe sateni si patrunse ca o stafeta sinistra prin toate casele, mohorand bucuria sarbatorilor.

Totusi, groparul Vidor aduse si noutati. Mai intai ca osanditii vor fi executati intr-adevar maine dimineata, inainte de rasaritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscutii lor, si au ingenuncheat si au plans in fata generalului, sa-i ierte, sa-i fie mila... As! Generalul e foc si i-a alungat cu jandarmii. Pe urma alta: azi-noapte au mai fost arestati inca patru oameni, tot din Faget si tot in zona frontului, iar maine o sa-i judece si pe acestia.

- in sfarsit, se vede ca generalul si-a pus in gand sa ne spanzure pe toti, rand pe rand, ofta groparul, foarte posomorat.

Se mai duse pe la vecini sa le povesteasca nenorocirea ce s-a abatut asupra oamenilor din senin, dar se intoarse degraba acasa, se schimba si pleca iar la Faget.

- Poate sa le fiu de folos bietilor oameni, cu meseria mea, zise luandu-si ramas bun de la Apostol si Ilona, inchinandu-se, Doamne ce napasta!... Doamne, fereste!...

A doua zi Vidor veni acasa la amiaza, numai sa dea de stire ca cei trei au fost spanzurati intr-o braniste, la marginea soselei, jumatate calea intre Lunca si Faget.

- Nici nu le-au ridicat spanzuratori, povesti groparul, plangand ca o baba. I-au agatat, ca pe niste caini, pe cate o craca de copac... Am vrut sa le facem groapa, cum se cuvine crestinilor, dar nu i-au coborat din streang... Zice ca-i porun239 ca sa atarne acolo trei zile si trei nopti, sa-i vaza toata lumea si sa se invete minte!... Doamne, Doamne, apara-ne! Pana ce le-au pus latul de gat, s-au jurat bietii oameni ca nu-s vinovati... Parca a vrut cineva sa-i asculte?... Ordin si iar ordin!... si uite-asa, a doua zi de Pasti! Doamne, mare esti si mare-i mila ta, Doamne!... si mai sunt patru inchisi!...

Porni numaidecat inapoi, spre Faget, fara sa ia ceva in gura, cu ochii arsi de lacrimi, garbovit de spate ca si cum intr-o zi ar fi trait zece ani.

Peste vreo doua ceasuri, tocmai pe cand Apostol era mai ocupat, navali in cancelarie capitanul Klapka strigand:

- Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... De mult?... A, fericitule!... Dar barem esti sanatos acuma? imbratisa zgomotos pe Apostol, coplesindu-l cu intrebari.

Era putin slabit la fata, numai barbuta de militian parea mai blonda, mai rara si mai neingrijita. Dupa cateva minute, Bologa il pofti dincolo, sa vorbeasca mai in tihna. Acolo gasira pe Ilona, care nu mai lasa pe Petre nici sa intre in odaie, geloasa si dornica sa-si serveasca ea singura logodnicul si sa-l ingrijeasca. Klapka, vazand-o, nici una, nici doua, o lua strengareste de gusa, alegandu-se cu o palma zdravana peste mana.

- Aa? Apriga fetita! murmura capitanul uimit. Ce-i drept, loveste tapan!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-ti pasa de noi!

- E logodnica mea, zise Apostol zambind.

- Cum? Logodnica...ta? intreba Klapka complet zapacit.

Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iarta-ma, poate ca sunt badaran, totusi... nu pricep! Nu pricep nimic!

- Ei, daca ar pricepe omul toate cate nu le pricepe, ce farmec ar mai avea viata? raspunse Bologa vesel. Mai bine sezi colea, odihneste-te putin si sa ciocnim oua rosii, ca e a doua zi de Pasti.

si, in vreme ce Klapka se aseza la masa, aiurit, Apostol iesi in tinda si se reintoarse apoi impreuna cu Ilona, care aducea o farfurie cu oua rosii si alta cu pasca si cozonac.

Capitanul se scula in picioare si, foarte galant si incurcat, zise catre Ilona:

- Adineaori am fost rau-crescut... dar n-am stiut ca...

am crezut ca... sa ma ierti...

Desi nu stia boaba nemteasca, Ilona intelese cam ce vrea Klapka, se uita la el lung si apoi pufni intr-un ras atat de vesel, ca amandoi barbatii rasera impreuna cu ea.

- Fetita... adica logodnica ta, e mare strengarita! zise Klapka dupa ce Ilona fugi afara, sa rada in voie. Oricum, adauga pe urma serios, logodna asta e un mister, pentru mine, fireste...

- si pentru mine! sopti Apostol cu o falfaire de entuziasm.

Dar nu numai logodna, ci toata viata, incepand cu sufletul meu si sfarsind cu infinitul instelat!

Capitanul ii arunca o privire mirata si relua nehotarat:

- Bine... asa se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe care toti le simtim si nimeni nu le intelege aievea... Logodna insa e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep in logodna aceasta sunt motivele care te-au indemnat sa-ti legi viitorul cu o fetita, nostima, negresit, dar necivilizata...

in sfarsit, un om ca tine ce poate gasi intr-o tarancuta, si inca unguroaica? Uite, asta nu pricep, dragul meu!

- Sufletul e acelasi la taranca si la contesa, raspunse Bologa cu mai multa insufletire. Cel putin in privinta cuprinsului...



Numai forma a schimbat-o civilizatia. si esti sigur ca schimbarea s-a facut intru fericirea omului?... Nu, nu, eu cred ca civilizatia a falsificat pe om si l-a inrait; omul primitiv e bun si drept si credincios, de aceea e mult mai fericit ca omul civilizat!... Imensei majoritati a omenirii civilizatia nu i-a daruit pana azi decat razboiul, care pune fata in fata milioane de oameni si care ucide mii si mii de suflete intr-o secunda! Binefacerile civilizatiei se rasfrang numai asupra catorva privilegiati suferind de plictiseala si de spleen. Pentru o mie cinci sute de milioane de oameni civilizatia e o pacoste, daca nu chiar un rafinat sistem de robire!

- Oare fara binefacerile civilizatiei ai mai putea tu insuti sa te ridici impotriva lor? intreba Klapka cu un suras.

- Atunci n-as fi simtit nevoia sa le dispretuiesc si as fi fost desigur mai fericit! striga Apostol indarjit. Civilizatia dtale starneste in bietul suflet omenesc numai intrebari, dar nu e in stare sa-ti ofere nici un raspuns! Fiece "cucerire" a civilizatiei a daramat cate-o bucatica din fericirea omului, pana ce nu i-a lasat in suflet decat un morman de ruine... in locul credintei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea sa- l vare intr-o formula ingenioasa, iar pe urma sa-si frece mainile si sa zica: "Poftim, am cucerit si pe Dumnezeu!"... insasi muzica divina, care e viata, a tot despicat-o si a explicat-o, incat azi sarmanul om "civilizat" nu mai stie incotro s-o apuce, dezgustat si de sine insusi... Mi-e scarba de civilizatie, capitane! Zece mii de ani de civilizatie nu pretuiesc cat o singura clipa de adevarata impacare sufleteasca!

Klapka il asculta din ce in ce mai nedumerit, isi smulgea barbuta, nerabdator, gandindu-se mereu sa-l intrerupa si sa- i spuie ca pentru altceva a venit el aici...

- Draga Bologa, eu... incerca Klapka sa zica.

Dar Apostol, grabit, parca i-ar fi fost frica sa nu-si piarza sirul sau parca ceea ce spunea il apasa pe suflet si vroi sa scape mai repede de apasare, continua:

- Numai un moment, capitane... Sa inmormantez civilizatia in inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit viata si ma chinuit douazeci de ani, neincetat... Ea m-a indemnat sa- mi calauzesc viata dupa conceptii si formule si principii. De cate ori viata tragea cu buretele peste constructiile mele neroade, imi faceam altele mai nazdravane si ma mandream ca eu...- Eu, cu e mare - am izbutit sa-mi croiesc, soarta, sa ma pun de-a curmezisul vietii si al lui Dumnezeu!... A trebuit sa ma izbesc cu capul de toti peretii pana sa ma smulg din ghearele ratacirilor, pana sa ma regasesc pe mine insumi, sufletul meu insetat de Dumnezeu si de fericire!

- Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmura capitanul.

- Asa-i? zise Bologa staruitor, ca si cum aprobarea l-ar fi intarit. Asa-i?... Asa-i... Un sprijin, capitane!... Credinta, multa, nesfarsita, oarba... Credinta-i Dumnezeu, capitane!

Atunci insa, parca exuberanta l-ar fi rusinat, se uita la Klapka o clipa si urma cu alt glas, foarte schimbat:

- Vorbesc, vorbesc si... Nu te supara! Mi-e plina inima...

Te rog! adauga zambind si aratand farfuriile de pe masa. Sunt facute de logodnica mea... O cheama Ilona...

sezi! De ce stai in picioare? Se asezara amandoi. Klapka imbuca din pasca si vorbi mestecand:

- imi aduc aminte cand ai fost pe la mine, pe front...

stii, cand cu ofiterul roman... Cat erai de zbuciumat... Am crezut ca te-ai suparat pe mine fiindca nu m-am entuziasmat de planurile tale de fuga... tii minte? Ai plecat furios...

- Da... furios, zise Apostol dand din cap.

- Ai avut noroc cu boala, relua capitanul inghitind un galbenus tare. Nu stiu de ce am avut si mai am inca presimtirea ca te-ar prinde daca ai incerca sa treci dincolo...

Nu stiu... De aceea iti port mereu de grija. Poate ca-i o superstitie... Oricum, te-ai nascut intr-o zodie cu noroc, Bologa!... Mai intai pentru ca ai scapat de front... Aici parca nici n-ai fi in razboi...

- Adevarat, parca nici n-ar exista razboiul! facu Bologa cu un suras multumit. Sunt ca un functionar batran, ori ca un cal de tramvai. Toata ziua cu aceleasi registre si foi de munitii... notez, controlez, adun... O masina de cancelarie...

Adevarat! Nu ma mai gandesc la razboi si chiar la nimic...

in realitate, fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?

- Poate... in orice caz pe front n-ai ragaz sa uiti unde te afli, zise Klapka, oftand si plecand ochii, in care aparuse o ingrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere si pregatiri si ordine peste ordine incat te trec sudori reci... Ce-o fi, Dumnezeu stie, vom ataca noi, sau asteptam atacul lor?...

Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... Toti sunt muti si gravi si ridica din umeri: sa-i ia dracul pe toti!... si pretutindeni o vigilenta extraordinara, mai ales ca in ultimele zile au inceput oamenii sa dezerteze la dusman pe capete, cu deosebire romanii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi sters-o vreo cinci infanteristi, asa ca-ti inchipui ce-i pe la noi!

Klapka se uita la Apostol cercetator, ca si cum ar fi vrut sa vaza ce impresie i-au facut stirile acestea. Apostol insa asculta linistit, si in ochii lui palpaia bland numai mila si tristete. Capitanul continua cu mai multa inima:

- si aici cu civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am vazut trecand spre Faget... Sunt trei spanzurati, la marginea soselei, intr-o padurice... Mi-am adus aminte de padurea spanzuratilor... Pana si calul meu s-a speriat si a pornit intrun galop nebun... Acuma, la intoarcere, nici n-am mai venit pe sosea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca sa nu mai vad grozavia ceea... si Curtea Martiala de-abia si-a inceput activitatea! Tocmai cand sa plec incoace, am auzit c-ar mai fi condamnat pe patru tarani... Un ceas a durat judecata si intr-un ceas patru spanzurati!

Capitanul tacu iar, asteptand parca ceva. Ochii lui Bologa, inecati in lacrimi, il priveau lung, fix, adanc.

- Dar tot la cartier, zise Klapka dupa o pauza, cu fata inseninata putin, am aflat ca vor sa retraga pe toti soldatii romani din front si sa-i trimita aiurea... Nu stiu daca si pe ofiteri... Daca ar fi adevarat, ai putea rasufla si tu linistit!...

De aceea trebuie sa te astamperi acuma, Bologa, adauga deodata cu caldura. Sa fii multumit ca esti aici si sa astepti norocul!... ti-am mai spus eu odinioara ca norocul e salvatorul nostru...

- Da... norocul si Dumnezeu, ingana Apostol tulburat, inchizand pleoapele, incat doua siroaie subtiri de lacrimi i se rostogolira pe obrajii palizi si alunecara pe piept, insemnand doua pete sarate deasupra buzunarelor tunicii verzui.

Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu imi poarta de grija si ma calauzeste... Cum va orandui Dumnezeu, asa voi face, caci toate sperantele mele in Dumnezeu s-au adunat...

numai Dumnezeu...

Klapka se ridica vesel, cu o explozie de bucurie, si-l imbratisa strigand:

- Ei, atunci pot sa-ti marturisesc ca numai pentru aceasta m-am abatut pe aici, Bologa!... Te stiam nebun si muream de frica sa nu cazi in capcana!... Daca ai sti ce bucurie mi-ai facut, m-ai saruta!... Slava Domnului, de-aci incolo n-am sa mai tremur de cate ori vad vreun arestat pe front...

Apostol Bologa il saruta, miscat, pe obraji...

in aceeasi seara sosi ordinul ca Petre sa se prezinte in douazeci si patru de ore la regiment; in locul lui, regimentul va pune alt soldat la dispozitia locotenentului Bologa. Cand afla Petre, ruga pe Apostol sa nu-l lase, si toata noaptea o petrecu citind Visul Maicii Domnului si zicand rugaciuni. A doua zi insa trebui sa plece... Fiindca Apostol ramase mahnit, Ilona il asigura ca nu mai are nevoie de ordonanta de vreme ce ea e langa el, gata sa-l urmeze oriunde, chiar pe front.

Groparul veni dupa-amiaza, zdrobit, si in loc sa mai povesteasca ce-a vazut, mormai plangand:

- Acum sunt sapte... sapte... sapte...




Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 790 ori.
{literal} {/literal}