Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06

Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06

de Liviu Rebreanu


6.

- Bologa, te implor, ajuta-ma! sopti Klapka, in cancelaria pretorului, transformata in sala de sedinte, inainte de-a incepe dezbaterile.

Apostol avea ochii mai adanciti in cap si rosii, incercuiti cu dungi vinete, si obrajii de o paloare stravezie, in care se desenau vinele albastre sterse. Pe varful limbii ii staruia un gust sarat de lacrimi, iar in cerul gurii, o uscaciune necacioasa, ca dupa un somn cu cosmare. in suflet insa ii salasluia linistea, ca o domnita cu mainile moi si calde.

Se simtea foarte bine si se uita cu mare curiozitate imprejur, ca si cum niciodata n-ar mai fi umblat pe aici, desi odaia era ca si ieri, doar ca birourile fusesera adunate in fund spre a face loc mai larg inaintea unei singure mese lungi, invelita cu postav verde si impartita in doua, la mijloc, de o cruce alba de metal!... Apostol examina pe toti ofiterii care sedeau la masa lunga, tepeni, drepti, solemni si aproape speriati. Se bucura vazand ca presedintele juriului e colonelul de odinioara, cu fata colturoasa, din tren, pe care-l intalnise in compartimentul generalului si care ii luase apararea...

Acuma parea mai palid, si in privire avea ceva... Pe ceilalti nu-i cunostea nici barem din vedere, afara de locotenentul Gross, care tinea capul in jos, ca si cand i-ar fi fost rusine.

Apostol se uita mai indelung spre dansul, vrand sa-i intalneasca negresit privirea, sa-l intrebe cum se face ca a primit sa judece pe un camarad si sa-i arate ca, iata, el nu-i nici sarlatan, nici smintit, fiindca mai bucuros a fugit decat sa mai osandeasca...

Cand isi auzi numele, rostit cu glas tare, tresari, mirat: de ce striga tocmai numele lui? Raspunse "prezent" si nu se dumeri nici cand colonelul ii puse intrebari neobisnuite, ca unui strain. Totusi, fara a se gandi la ce spune, raspundea corect, se uita in ochii colonelului, isi dadea seama ca in clipele acestea se cantareste viata lui si auzea parca un falfait straniu de aripi care starnea un vant rece in sala. Dar in inima ii picurau de undeva, neincetat, stropi de amaraciune, din care i se raspandea in tot corpul o frica lenta, ca o caracatita dezgustatoare. incerca sa se apere si nu putea si, din pricina aceasta, simtea ca va trebui sa izbucneasca intr-un hohot de plans. I se parea ca presedintele vorbeste atat de taraganat, ca trece un secol pana ce sfarseste o intrebare la care el raspunde in trei cuvinte vertiginoase.

Apoi, langa mescioara pretorului, cineva incepu sa citeasca ceva, cateva minute, cu glas ciudat, pronuntand vorbele ciudat.

- Acum spune motivele si imprejurarile dezertarii! zise deodata colonelul, teapan, miscand buzele ca un automat.

Bologa auzi intrebarea, strident, ca un cutit ce cade pe o sticla si o sparge. si zgomotul acesta ii trezi toate gandurile si simtirile, ascutindu-i-le ca niste brice gata sa-i cioparteasca trupul si sufletul. Se uita spre fereastra si intalni capul pretorului, mandru si increzut, parca el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. il supara atata suficienta si intoarse ochii in cealalta parte, unde era Klapka, aparatorul, care, vrand sa-l imbarbateze, ii facu un semn atat de ciudat, ca i se stramba fata, iar Apostol se cutremura si se simti indata parasit si singur ca intr-o campie nemarginita, plina de maracini si buruieni otravitoare. si totusi atunci i se stinsera toate ingrijorarile si sufletul i se patrunse de incredere mare.

- Dezertare? sopti privind cu ochii stralucitori crucea alba dinaintea presedintelui.

Apoi pleca fruntea si, in tacerea amara ce se impanzi, intrebarea lui pluti cateva momente, ca o mustrare blanda. si iarasi rasuna glasul colonelului, tremurat, parca o mana nevazuta iar fi strans beregata:

- Raspunde la intrebarea mea, locotenent Bologa...

si, dupa o tacere mai grea si amenintatoare, glasul urma, tot sovaitor:

- Vina e covarsitoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare- aminte apararea d-tale... Prin urmare, vorbeste...

O miscare grabita umplu o pauza scurta. Pe urma tasni, ca un glont, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se inaltau pana-n tavan, se izbeau de pereti si plesneau capetele tuturor ca niste palme umede. Pe urma glasul lui Klapka, patetic, protestand staruitor... si amandoua se invarteau ca doua sulite in inima lui Apostol care, nemaiputandu-le rabda, murmura, fara sa ridice capul:

- Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu...

Desi ii era gatul uscat si in aer se incrucisau inca urmele glasurilor de adineaori, soapta lui zbarnai prelung in toate urechile si atrase asupra lui toate privirile, intrebatoare si nedumerite.

Urmara repede alte intrebari, din ce in ce mai aspre si mai poruncitoare, care i se infigeau in inima ca niste gheare ascutite si-l strangeau de gat sa-l sugrume. Cand simti ca se inabuse, tresari, ingrozit, galben la fata. Gulerul tunicii i se paru un lat nesuferit. Cu o smucitura disperata isi rupse gulerul si striga ragusit:

- Omorati-ma!... Omorati-ma!...



Gestul si strigatul lui starnira uimire si indignare. Colonelul se scula in picioare, cu ochii fulgeratori, si batu cu pumnul in masa, in vreme de Apostol cazu gramada pe scaun, respirand greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile rosii agatate de crucea alba.

in sala se restabili curand solemnitatea si toata lumea isi relua infatisarea grava dinainte. Incidentul fu dezbatut calm cateva minute, apoi trecura mai departe, conform procedurii obisnuite, pe care au tulburat-o putin zvarcolirile unei vieti. si Apostol statu pe scaun linistit si nemiscat. In urechi ii susurau cuvinte si fraze care nu-l interesau deloc, caci crucea de pe masa ii turna in suflet mangaiere.

Apoi presedintele rosti deodata, sever:

- Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi si intelese intrebarea; nu se clinti insa, ca si cum n-ar fi fost vorba de el.

- Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra in deliberare!

zise iar colonelul, suparat.

Pretorul facu un semn si plutonierul se apropie de Apostol.

- S-a sfarsit? intreba el, ridicandu-se brusc de pe scaun, incat plutonierul se sperie. Da?... S-a sfarsit!...

Se inchina foarte adanc in fata juriului si iesi afara grabit, sprinten...




Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 890 ori.
{literal} {/literal}