Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02

Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02

de Liviu Rebreanu


2.

La ora sase si jumatate, Apostol Bologa, escortat de pat276 ru soldati, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit la drum, spre cartierul diviziei.

- Daca am gasi vreo caruta undeva, poate la artilerie, bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitandu-se inapoi, dupa ce iesira din zona regimentului. Barem am merge mai repede si nici nu ne-am osteni!

Chiar in dreptul adapostului lui Klapka intalnira cateva carute gata de plecare si sublocotenentul incepu indata sa se tocmeasca cu un sergent si sa-i arate pentru ce trebuie sa- i cedeze o caruta pana la Faget... Sergentul fusese odinioara in bateria lui Bologa si, vazand pe fostul sau comandant intre baionete, se zapaci, nu intelese deloc lamuririle sublocotenentului si bolborosi:

- Noi, ma rog cu supunere... ordinul, ma rog cu supunere...

Sublocotenentul se infurie si il lua la injuraturi pentru ca "nu se poate sa fie un sergent asa de prost si sa nu priceapa ca..." Atunci se apropie capitanul Klapka, in mana cu o foaie de hartie. Cand recunoscu pe Bologa, incremeni. Sublocotenentul se grabi sa-i spuie intai cat de idiot e sergentul, iar apoi ii ceru o caruta, apucandu-se sa-i povesteasca pe larg tot ce stia despre cazul prizonierului. Klapka statu cateva clipe, ca si cum ar fi ascultat sporovaiala sublocotenentului, fara se inteleaga o vorba. Se uita insa la Apostol cu atata groaza, incat ii dardaiau si bratele si picioarele. Apoi, curmand cu un gest istorisirea tanarului ofiter, se repezi la Bologa si-i zise, schimonisit de frica:

- Vasazica totusi ai incercat?... O, o, presimtirea mea!...

si azi-noapte te-am visat...

Apostol pleca ochii in pamant si stranse din umeri.

Capitanul isi frangea mainile, balbaind foarte repede cuvinte fara sir, pline de mila si de spaima, asteptand parca mereu un raspuns. Deodata isi aduse aminte ca Bologa e arestat sub o invinuire crancena si ca, stand de vorba, risca sa fie si el amestecat, ca odinioara. Vru sa se retraga, dar nu putea.

- Am sa te apar eu, Bologa! murmura cu o multumire adanca, in care i se topira toate temerile. Vreau sa te scap!...

Auzi?... Trebuie sa scapi!

Bologa se cutremura si se uita la Klapka necrezator, cu o mirare ca si cand l-ar fi vazut intaia oara in viata.

- Bine... bine... fireste, sopti dansul cu o voce ca un suspin prelungit.

- Nenorocitule... zise iar capitanul, clatinand din cap; adauga apoi indata, mai apasat: Curaj! Curaj, Bologa!

Se departa brusc spre postul de comanda fara a mai intoarce capul...

Caruta se urni curand si merse deocamdata la pas, caci drumul avea coboraturi grele si multe cotituri. Sublocotenentul, foarte guraliv, cauta sa stea de vorba cu Bologa, "sa ne mai treaca de urat si de necazuri". ii spuse ca el e sas, fecior de taran, dintr-un sat de langa Brasov, jumatate romani si jumatate sasi. Ar avea ceva avere, dar tatal sau s-a insurat de trei ori, si cu fiecare nevasta a facut cate-un copil, asa ca averea se va imparti in trei la moartea batranului. Cei doi frati vitregi, mai mari, au ramas la plug. Acuma, fireste, sunt si ei in razboi si traiesc amandoi. Lui i-a placut cartea si e absolvent al Academiei Comerciale din Viena. Avusese asigurat un loc de contabil la o banca din Sibiu. Nici n-a apucat sa intre in slujba, a venit razboiul si i-a zdrobit cariera... si barem de s-ar putea "activa" in armata! Nici cariera militara n-ar fi rea... Ispravindu-si biografia, cauta sa afle cum si unde a fost prins Bologa si de ce a vrut sa dezerteze. Fiindca Bologa era scump la vorba, sublocotenentul incepu sa-i insire diferite "cazuri de dezertare".

- Am avut chiar in regimentul nostru unul, nu de mult...

acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... baiat bun... Cine stie ce i-a venit, destul ca l-au prins, iar el a marturisit cavalereste ca "da, am vrut sa dezertez..." si totusi a fost numai impuscat!... Vezi?... Caci dezertarea simpla se pedepseste cu moartea prin glont, adica o moarte oarecum onorabila... militara... in fond, intre gloantele plutonului de executie si gloantele dusmanului nu-i deosebire decat de calibru si de calitate, nu-i asa?... A, fireste, cand dezertarea se complica cu tradarea sau cine stie cu ce crima capitala, atunci intra in functiune streangul, fara doar si poate... in privinta asta nici o Curte Martiala nu discuta, nici nu poate discuta, pentru ca si codul e categoric: streangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe cand eram la Divizia a unsprezecea, in Rusia, un caz tipic, as putea zice...

Drumul se indreptase si vizitiul dadu bici cailor. Caruta prinse sa huruie si sa hurduce atat de tare, ca sublocotenentul, in focul povestirii, isi musca limba. Se rosi de durere si injura in gand. Vru sa continue, dar hurducaturile ii schilodira cuvintele, silindu-l sa taca. in cele din urma, temanduse sa nu-si fi sangerat limba, incepu sa scuipe ascutit spre garla din dreapta drumului, intocmai cum fac soldatii cand au ragaz sa fumeze in tihna.

Zgomotul rotilor si hurducaturile destelenira gandurile lui Apostol.

"Azi la noua era sa osandesc iarasi... Acum altii ma vor osandi pe mine! isi zise dansul, fara frica, ba chiar cu un fior de placere, urmand numaidecat: Oare cine ma va inlocui azi?" Cauta raspunsuri catva timp. in gand ii bajbaiau nume de ofiteri, fiecare cu grade si cu crampeie de amintiri, care de care mai neinsemnate. Apoi uita ce vrea cu ofiterii si-si aduse aminte de Ilona si de spanzuratii de pe marginea sos279 elei, insa numai sub chipul unei pareri de rau ciudate: "Acuma nici nu vom trece pe dinaintea casei lor si pe Ilona nu voi vedea-o niciodata, dar trebuie sa trecem negresit printre spanzuratii de care nu voi scapa pana-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Muntii isi tremurau padurile in mangaierile razelor. Langa soseaua pietroasa, paraul alerga in vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din caruta hodorogita baionetele pe arme se inaltau spre cer, amenintatoare.

Langa podul de peste garla, cotind in soseaua cea mare, Apostol intoarse ochii in dreapta, cautand barem casa Ilonei.

Dar Lunca era ascunsa dupa coasta.

Apoi se apropiara de branistea cu spanzuratii. Apostol nu voia s-o mai vaza, si totusi o vazu de indata ce trecura de cotitura a doua... Pleca fruntea in fundul carutei, doua scanduri printre care fugea soseaua inapoi... Caii, obositi, cum dadura de umbra, isi incetenira trapul, pana ce cazura la pas. Cand zari sublocotenentul spanzuratii, nu-si mai putu stapani uimirea si chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate.



- Uite, uite ce interesant! striga privind cu atentie cand in dreapta, cand in stanga. Lasa la pas, baiete, asa, sa vedem mai bine, ca-i foarte interesant!... Noi, pe front, traim ca sub pamant... habar n-avem ce-i pe lume... Toti trebuie sa fie spioni, desigur... A, fireste, spioni si tradatori!... Uite...

da... Cati sunt?... Stai... trei... sapte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glumeste!

Rase zgomotos, larg, si se intoarse spre Bologa, vrand sa-i spuie ceva, ca si cand ar fi uitat ca-i arestat. Vazandu-i insa capul plecat si gatul alb, lung si subtire, isi aduse aminte, isi curma brusc veselia si, cuprins de rusine, se rasti la vizitiu:

- Da-i drumul, dobitocule! Ce vrei, sa ne apuce pranzul aici?... Sau n-ai mai vazut oameni spanzurati?... Dobitocule, dobitocule!...

Apostol, cu ochii in fundul carutei, zari printre scanduri, pe soseaua care fugea inapoi, un gatej stramb, intocmai forma crengii de pe copacul cu spanzuratul singuratic, in stanga.

il cutremura o spaima ciudata si, ca o rugaciune, incepu sa murmure din buze:

- Dumnezeu... Dumnezeu...

Repetand acelasi cuvant cu nadejde fierbinte, i se cobori in suflet increderea si-si zise, ridicand capul spre albastrul insorit al vazduhului: "De ce sa mor?... Nu vreau sa mor! Viata e doar... Viata!..." si indata simti nevoia poruncitoare sa vorbeasca, sa se dezmorteasca si sa arate ca traieste. Se uita inviorat la sublocotenentul amutit si zise cu glas umed si cu ochii zambitori, parca ar fi spus o veste de necrezut:

- Frumoasa vreme, asa-i?... Lumea-i totdeauna frumoasa...

toata lumea...

Sublocotenentul tacea zapacit. Apostol il apuca de brat si urma, grabit, ingrijorat sa nu uite ce vrea sa zica:

- Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare...

Ei... camarade, esti inca tanar si... stii ca eu azi la noua trebuia sa fiu la Curtea Martiala... ca judecator, fireste... nui ridicol acuma?... Am mai fost o data in Curtea Martiala...

cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spanzurat...

Caruta hurduca atat de rau, ca gandurile lui Apostol se incurcara. isi dadea seama si totusi continua cu incapatanare sa povesteasca sublocotenentului "cazuri" si sa-i explice ca intentia lui... Hurducarile se inteteau si Apostol era nenorocit ca vor sosi in Faget inainte de a fi avut vreme sa se lamureasca deplin, sa inteleaga si sublocotenentul cum stau lucrurile, ca si cum ar fi fost in fata unui judecator de care atarna soarta lui.





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 824 ori.
{literal} {/literal}