Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04

Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04

de Liviu Rebreanu


4.


Spre seara, groparul Vidor sosi acasa din oras, unde fusese cu cumnatul sau, si indata vru sa afle de la Bologa cum sta pacea, ca pe aici iar se aud vesti de batalii.

- Noi vom afla cei din urma pacea, zise Apostol, fiindca pacea o fac cei ce n-au cunoscut razboiul!

in aceeasi seara, trecand din cancelarie in odaia sa, gasi acolo pe Ilona care, fara sfiala, aproape sfidator ii zise:

- Te-am asteptat sa-ti spun ca nu-s suparata, dar mi-e rusine...

Apostol o lua in brate si ea isi ascunse obrajii pe pieptul lui.

- Ilona... Ilona... murmura Apostol, strangand-o nebuneste si sarutandu-i gura.

Dar fata se smulse brusc din mainile lui si fugi afara, parca s-ar fi spaimantat de ceva... Peste cateva clipe veni intr-adevar Petre sa aprinda lampa.

Cele doua zile urmatoare Apostol Bologa le petrecu intro agitatie cumplita. Serviciul in birou il chinuia, ca si cum ar fi stat pe cuie. in mintea lui se stinsera toate gandurile care nu priveau pe Ilona, precum inima si toata fiinta lui numai pe ea o ravneau in fiece clipa cu o patima disperata. Din cinci in cinci minute trecea in odaia de dincolo, mereu cu speranta de a o vedea macar pe Ilona. De cateva ori incerca sa se gandeasca la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omului...

Nu era in stare si de altfel era convins ca, prin asemenea incercari, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toata ziua si de-abia se stapanea sa nu intrebe chiar pe gradatii din cancelarie ce parere au de "fata gazdei". Cu Pe217 tre insa statea mai linistit de vorba, il iscodea ce face "fetiscana ceea", unde se culca, pe unde umbla. Amanuntele cele mai marunte i se pareau nespus de fermecatoare. Groparul nu-l mai plictisea, ba il cauta si-l starnea la taifas si mai ales se bucura afland de la el cate ceva din copilaria "fetitei".

De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea si-si facea mereu de lucru pe acasa, sa fie mereu in ochii si in calea lui.

Totusi, se ferea sa intre in odaia "domnului ofiter", sa n-o prinda tatal sau, dar mai cu seama fiindca ii era frica sa n-o gaseasca Apostol iar acolo si sa nu se intample cumva sa nu mai poata scapa din imbratisarile lui. Numai de doua ori a trecut pragul in cele doua zile si de amandoua ori Apostol a simtit-o, a alergat si nu i-a dat drumul pana ce n-a sarutat-o cu atata foc, ca era sa-si piarza si ea capul, ba a doua oara a dat si ordonanta peste ei.

A treia zi, dupa asfintitul soarelui, groparul spuse locotenentului ca se duce la Faget, unde va zabovi tocmai pana sambata dupa pranz, ca are acolo o "tabla" de porumb si ar vrea s-o are maine cu uneltele si vitele cumnatului, sa ispraveasca cu munca pamantului si sa fie linistit de sarbatorile Pastilor. Bologa uitase ca e Saptamana patimilor, cu toate ca maica-sa ii amintise chiar si in clipa pornirii trenului, mai intreba cate ceva pe gropar despre sarbatori, gandindu- se numai ca Ilona va ramane singura aici. Dupa ce disparu groparul, Apostol, fericit, dadu sa caute pe Ilona, o astepta... Nimic. il cuprinse o tristete chinuitoare cand ii trasni prin cap ca fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cina si intamplator ii spuse Petre ca "fetiscana" s-a incuiat in odaita din fund si nici nu cracneste, parc-ar fi inghetat acolo "cine stie de frica cui"...

Ziua urmatoare i se paru stramba, sfaramata si plina de un miros acru. Nu vazu deloc pe Ilona. De-abia seara o intalni, in tinda. Era gatita. in cap o naframa de matasa verde ca iarba, iar pieptul strans intr-un laibaras de catifea rosie, ca in corset. in cancelarie nimeni; in cealalta odaie insa Petre horobaia, mormaind rugaciuni. Apostol, care tocmai iesea din cancelarie, o surprinse pe cand ea cauta sa se strecoare nesimtita. ii veni sa tipe de bucurie si totusi incremeni in fata ei, privind-o doar cu niste ochi lacomi si plini de spaima.

si ea se opri, ingrozita, si se clatina putin pe picioare... Astfel trecura cateva clipe, amestecate cu rugaciunile ordonantei din odaia ofiterului.

Apoi Bologa sopti cu o lucire noua:

- De ce te ascunzi de mine, Ilona? Fata, ca si cum n-ar fi inteles intrebarea, pali si raspunse indata la alta intrebare ce tremura in ochii lui:

- Lasa-ma... Trebuie sa ma duc la biserica... E Vinerea mare... Denii... si poimaine sunt Pastile...

Apostol ii vazu numai buzele si nu-i auzi glasul. Pe urma privirea ii cobori pe sani gata parca sa sparga laibarul care-i apasa. Deodata se facu rosu, o apuca de mana si-i sopti cu alta inflacarare, ca fata isi feri obrajii:

- Ilona, am sa te astept de la biserica...

Fiindca ea tacu, Apostol continua mai fierbinte, infigandu-s i ochii aprinsi in ochii ei speriati:

- Trebuie sa vii, Ilona... acuma trebuie... de la biserica... negresit... te astept...

Ilona se cutremura si dadu sa treaca. El ii atinu calea sa- i auda raspunsul inainte de toate.

Se ciocnira piept in piept si Apostol o stranse brusc in brate si o saruta prelung parc-ar fi dorit sa-i soarba tot sufletul dintr-o data. Fata, cu bratele moarte, murmura aproape deznadajduita:

- Doamne... Doamne, iarta-ma...

- Sa vii, Ilona... Ilona! balbai Bologa dandu-i drumul in vreme ce ea, cu pasi moi, iesea din tinda intunecoasa.

Apostol Bologa ramase cateva clipe in tinda, aiurit, nesigur daca a fost aievea Ilona sau poate numai inchipuirea lui vesnic nesaturata si-a batut joc de dansul. Pe buze il ardea sarutarea ei si in inima o fericire atat de vie, ca incepu sa strige, in nestire, ca si cum ar fi incercat sa inabuse un glas tulburator:

- Petre!... Petre!...



Ordonanta aparu in pragul odaii, crezand ca s-a intamplat ceva. Apostol isi veni in fire, se uita foarte vesel la Petre o clipa si-i zise, numai ca sa nu taca:

- Ce faci, Petre?... Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre, si sunt asa de multumit, asa de...

Soldatul raspunse grav, parca veselia stapanului i-ar fi cazut greu:

- Am pregatit tot, don' locotenent... ca pe urma sa ma pot duce la biserica...

- Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! striga Apostol de-abia stapanindu-se sa nu-l imbratiseze, intr-atata bucuria din sufletul lui simtea nevoia sa se imparta si sa se desfete.

Nu intra in odaie, ci se repezi afara, ca si cand ar fi vrut sa-si vesteasca fericirea deodata cerului si pamantului.

Racoarea serii il dezmetici. Se intoarse inapoi. in fata casei ii aparu ca o strafulgerare prin creieri sa mearga si el la biserica.

intr-o clipa se hotari si in cea urmatoare isi lua seama, zicandu-si ca va fi multime mare acolo si nu va putea vedea pe Ilona si poate nici la sfarsitul slujbei nu o va intalni, iar pana sa vie dansul acasa...

Pe ulita treceau din cand in cand oameni singuratici spre biserica. in odaia lui era aprinsa lampa si, prin ferestrele mici, cu perdelutele albe netrase, vazu patul asternut.

"Dar daca n-are sa vie?" ii rasari prin minte pe neasteptate si in aceeasi secunda ii zburara din suflet toate bucuriile.

Un fior de frig il strabatu din cap pana-n picioare. Intra in ograda, mahnit, cu un carbune aprins in inima. Petre plecase.

Era singur in toata casa. Pe masa il astepta mancarea rece. Nici n-o atinse. Lua o carte de pe policioara de la capataiul patului si se aseza la masa sa citeasca, sa-si omoare vremea si mai ales sa-si ostoiasca gandurile. Literele se incurcau, fugeau si se valmaseau. si inima-i era plina de mustrari nedeslusite.

"Daca nu vine, inseamna ca nu ma iubeste si atunci..." Ultimul cuvant ii ramase suspendat in creier ca un varf de floreta. Atunci... Atunci... isi dadea seama ca iubirea aceasta il departeaza de toate credintele si nazuintele lui si totusi simtea ca fara de ea i s-ar istovi inima si viata insasi si-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fara margini.

Nici o clipa nu s-a gandit unde il va duce iubirea Ilonei, ca odinioara cand a iubit pe Marta si cand a stiut ca va luao de nevasta. Acum nu era capabil sa se gandeasca la nimic, caci dorea pe Ilona, cu toate simtirile si gandurile, neincetat, parca toata fiinta lui ar fi fost amenintata de pieire daca nu i-ar fi jertfit ei toate clipele.

Teama ca Ilona nu va veni il ustura pana in maduva oaselor.

Cartea ii tremura in maini si lumina lampii incepu sa-l enerveze. Tranti volumul pe lavita si se plimba de ici-colo, din ce in ce mai repede, ca si cum ar fi vrut sa grabeasca mersul vremii si apropierea clipei hotaratoare.

in sfarsit nu mai putu rabda lumina si stinse lampa. Mai umbla cateva minute prin odaie, dar nelinistea nu-l parasi.

imbracat cum era, se lungi in pat. intunericul si tacerea il mangaiau. isi auzea bataile inimii, ca niste galgairi inabusite.

Ca sa insele vremea, se apuca sa numere; nu ajunse nici pana la zece si pierdu sirul...

Trecu asa o vesnicie... Apoi deodata auzi, pe ulita, glasuri...

Vru sa se ridice, dar imediat se razgandi si ramase nemiscat... "Ar fi trebuit s-o astept afara", isi zise cu disperare ingrozitoare in suflet. in aceeasi clipa pasii ei rasunara in ograda. El ii recunoscu, desi niciodata nu si-a dat seama ca-i cunoaste... Pasii intra in tinda si se inmoaie, apoi se opresc sovaind... Apostol simte sovairea si iar isi aude limpede bataile inimii... Pe urma clanta se misca fara zgomot si nici usa nu scartaie, deschizandu-se putin, de-abia atata cat ii trebuie ei ca sa se strecoare... Iar ii fulgera prin gand lui Apostol sa sara din pat si iar ramane tintuit pe loc, incercand sa-si mulcomeasca inima si infricosat sa n-o sperie...

"De ce nu inchide usa?" isi zice apucat de o noua disperare.

Dar chiar atunci aude zavorul si sufletul i se aprinde intr-o scanteiere de bucurie.

Ilona incremeni doua minute langa usa... in tinda se auzira alti pasi, grei, tarati... Bologa si Ilona se cutremurara, ca si cand, fiecare in parte ar fi asteptat ivirea unui vrajmas pedepsitor... in curand zgomotul din tinda se potoli... "A fost Petre", se gandi Apostol usurat, auzind indata fosnet de fusta apropiindu-se... Fata se opri langa pat, mereu nehotarata si ingrozita. Inima in piept i se zvarcolea atat de aprig, ca Apostol ii auzea zvarcolirile... Apoi Apostol nu se mai putu stapani. intinse bratul spre ea si degetele lui atinsera sanii stransi in laibarasul de catifea... Ilona scoase un tipat inabusit.

- Ilona... turturica mea salbatica! sopti Bologa ragusit, luindu-i mana rece si incercand sa se ridice.

- Mi-e frica... mi-e frica... iarta-ma! murmura fata, vrand sa se fereasca, cuprinsa brusc de o vointa noua de impotrivire.

Dar tot atunci simti ca nu mai are nici o putere si se pleca asupra lui, inganand cu patima:

- De acuma nu-mi pasa... chiar sa ma omoare!

Ii aluneca piciorul pe podele si cazu moale, pe pat, suspinand langa Apostol...




Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 986 ori.
{literal} {/literal}