Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
de Liviu Rebreanu
3.
Cam in acelasi loc unde aseara statuse de vorba cu pretorul si cu primarul, Apostol Bologa, intre patru soldati cu baioneta la arma, astepta acuma intoarcerea sublocotenentului care intrase sa anunte sosirea prizonierului. in fundul ograzii aceleasi doua automobile si parcul de motociclete, langa hambarul cu arestatii, parca aceeasi santinela, in coridor si inaintea usii din stanga, aceeasi ingramadire de soldati... si pomii infloriti in spatele acaretelor, si fantana cu cumpana in mijlocul curtii... Numai soarele lumina mai vesel, si oamenii, din ograda, din ferestre si chiar din ulita, se oprisera in loc, uitandu-se la ofiterul intre baionete, cu hainele murdare si rupte, cu fata tabacita de osteneala si de emotii...
Apostol simtea toate privirile ca niste sageti drept in inima si iar incepu sa bolboroseasca: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o aparare impotriva rusinii grele ce-i molesea intreaga fiinta. Avea privirile tintite spre varfurile prunilor infloriti ce se inaltau deasupra coperisurilor din fundul ograzii si astfel nu vazu pe groparul Vidor care, iesind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezand ochilor, ingrozit.
- Ce s-a intamplat, domnule locotenent? balbai groparul, la cativa pasi, cu glas plangator. Noi am crezut aseara ca teai dus acasa, pentru Ilona... si iata ca... Vai de mine, vai ce nenorocire!
- Da, pentru Ilona, rosti Bologa tresarind, intorcand privirea spre Vidor cu o palpaire de bucurie.
in aceeasi clipa insa isi aminti ca hartia pe care i-a aratato Varga, azi-noapte, era harta cu pozitiile si se intreba, in gand, ce-a vrut sa zica Varga cand i-a aratat-o si de ce i-a aratat tocmai harta cu pozitiile?
- inapoi! Nu-i voie! bufni un soldat, morocanos, catre groparul care incerca sa se mai apropie si care se retrase indata ca muscat de sarpe.
Printre soldatii gramaditi la usa, aparu sublocotenentul, facand semn escortei sa inainteze cu prizonierul...
intr-o odaie plina cu mese de scris de toate felurile, pretorul astepta nerabdator. Fusese instiintat chiar in cursul noptii si pregatise tot pentru accelerarea lucrarilor. in sfarsit, avea un "caz exceptional"! isi freca mainile si umbla de icicolo, lovindu-se de colturile meselor. Pe fata ii juca multumire si emotie. La o parte, langa un birou, sedea plutonierul cu fata cenusie, framantand intre degete un toc cu penita noua.
Cand intra Bologa, pretorul se opri in dosul unei mese, asculta grav raportul sublocotenentului, lua pachetul cu "obiectele" prizonierului si iscali ceremonios o dovada de primire. De indata ce pleca insa sublocotenentul, fata pretorului isi recapata expresia de satisfactie, incat Apostol zambi inseninat si cu o incredere frateasca.
- Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, intocmai ca ieri cand a sosit Bologa cu automobilul, sa procedam repede si sistematic, sa nu pierdem vremea! Nu-i asa?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape!
in vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea obisnuita, Apostol Bologa se aseza pe un scaun, intre cele doua mese de scris, linistit si stapanit numai de un simtamant suparator de rusine. Apoi pretorul citi raportul lui Varga de doua ori, dand din cap foarte multumit, desfacu pachetelul si examina cu mare atentie fiecare lucrusor, zambind uneori ca omul care-si vede confirmate presupunerile, crescand astfel in propria-i pretuire.
- Iar acuma te rog sa raspunzi, scurt, militareste, la intrebarile ce ti le voi pune! murmura pretorul, fara sa-l priveasca si continuand cercetarea "pieselor de convingere".
Apostol, cuprins deodata de o dorinta violenta de a-si descarca inima, raspundea grabit, de-abia stapanindu-si limba, incercand la fiecare intrebare sa explice pretorului indemnurile tainice, adanc sufletesti. Pretorul insa il intrerupea mereu cu intrebari noi, uimitoare, adaugand ca pe el il intereseaza numai faptele precise, clare, nu explicatiile. Vorbind, Apostol se incalzi si i se aprinse fata, iar in ochi i se ivi o stralucire stranie. in cele din urma intreruperile il enervara, incat se scula si zise cu glas ascutit:
- Domnule capitan, eu nu vreau sa ascund nimic, nici o umbra, nici un amanunt care ar putea contribui la limpezirea situatiei! Dimpotriva, vreau sa-mi deschid inima ca in fata unui duhovnic, domnule capitan, sa se inteleaga cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc...
- Nu uita ca eu sunt numai judecatorul care doreste sa afle adevarul si nicidecum duhovnic! raspunse pretorul cu un suras rece si putin batjocoritor. Deocamdata avem un punct castigat: incercarea de dezertare, marturisita, nu-i asa? Bologa, mirat de surasul lui, tacu.
- Vasazica, marturisita si recunoscuta, urma pretorul.
Motivele?... Hm... Sper ca vom descoperi si motivele, incetul cu incetul... D-ta te rog sa-mi dai lucruri concrete, nu...
echilibre sufletesti! in orice caz, numirea in juriul unei Curti Martiale, recunoaste si d-ta, nu poate fi un motiv de dezertare la inamic, nu-i asa? Daca constiinta d-tale nu gasea nici o vina acuzatilor, ramanea libera sa faca opinie separata... A imparti dreptate sau a pedepsi pe cei vinovati nu-i o crima, ci o datorie pentru orice om! in privinta aceasta d-ta, om cu studii inalte, care maine-poimaine aveai sa joci un rol de seama in societate, tocmai d-ta trebuia sa...
- Uneori e mai ingrozitor sa judeci pe altii decat sa fii judecat! zise Apostol, parca i s-ar fi aprins lumina mare in suflet.
- Da, fireste, cand cineva... Despre aceasta mai tarziu!
facu pretorul, frecandu-si iar mainile. Apoi, luand harta desfasurata si punandu-i-o sub ochi, adauga triumfator si mandru: Dar aceasta cum se potriveste cu povestea echilibrului sufletesc?... Esti bun sa-mi explici? Apostol pali. intr-o secunda ii trecu prin creieri cum a mintit aseara ca a uitat ceva si cum a luat harta numai ca sa- si acopere minciuna fata de Ilona... si totusi, cand a pus-o in buzunar, a simtit ca trebuie s-o ia, negresit ii trebuia.
- Asta e schita oficiala, de la serviciul meu, ingana dansul, uitandu-se pe harta si cautand, instinctiv, drumul pe unde a vrut sa treaca dincolo si locul unde s-a intalnit cu Varga.
- stiu... sunt si eu militar, zise pretorul cu dispret. Dar cum a ajuns in buzunarul d-tale? si tocmai cand incercai sa dezertezi la inamic?
- Fiindca... fiindca... bolborosi Apostol, incurcat, rosind brusc si apoi oprindu-se rusinat ca iar era sa minta.
- Sa-ti spun eu cum, relua pretorul, privindu-l lung, cercetator. Fiindca n-ai vrut sa mergi cu mana goala! Nu-i asa? Bologa nu raspunse si nici nu se uita in ochii pretorului care, dupa o mica pauza, continua, indoind harta si aruncando pe birou.
- si acuma sa-ti explic tot eu si motivele cele adevarate pe care d-ta cauti sa le acoperi cu basmele echilibrelor sufletesti!
Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise "motivele cele adevarate" si interogatoriul urmarea numai confirmarea descoperirii sale. Cei sapte spanzurati impreuna cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organizatii de spioni si tradatori, cuibariti in inima diviziei din pricina indolentei generalului care nu l-a ascultat pe dansul. Fireste ca asemenea grupare criminala nu putea lucra atat de tainic fara o conducere deosebit de iscusita. Cei prinsi nu-si marturiseau nici in fata streangului vinovatia, o dovada minunata de soliditate a organizatiei. Ambitia lui secreta a fost, de la inceput, sa puna gheara pe seful bandei.
Aceasta poate ca i-ar dobandi si o decoratie, in afara de cresterea prestigiului inaintea tuturor. in sfarsit, Bologa!
Pretorul se mira numai cum de nu s-a gandit la el mai de mult si nu l-a supravegheat. Bologa, roman, pe frontul romanesc...
era la mintea omului!... Daca n-ar fi venit intamplarea in ajutorul justitiei, criminalul si-ar fi putut continua opera nesuparat de nimeni: ofiter cu decoratii, erou... cine sa- l banuiasca? Numirea lui in juriul Curtii i-a incurcat toate itele. Cum sa condamne el, seful bandei, tocmai pe complicii sai? Ar fi riscat ca vreunul din acuzati, vazandu-l in juriu, sa se revolte si sa-i rupa masca!... Decat sa se expuna unei eventualitati atat de primejdioase, Bologa a ales calea cea mai buna, fuga la dusmanul pe care l-a slujit cu credinta si unde il asteptau, desigur, recompense si mai grase. De aceea a luat si harta, in care a insemnat cu precizie nu numai pozitiile trupelor, ci si locurile diverselor servicii ale diviziei, pana si casa aceasta, unde se afla cancelaria pretorului, ca sa-l bombardeze si sa-l omoare si pe el intr-o zi aviatorii dusmani...
Apostol Bologa asculta intai uluit constructia pretorului, pe urma zambi nepasator, ca si cum ar fi auzit o aventura straina. Cand intelese insa ca e serios si ca de "constructia" aceasta depinde poate viata lui, i se paru ca de un ceas isi terfeleste sufletul si-l cuprinse o sila nespusa de toata lumea.
De aci incolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. intoarse ochii spre fereastra si vazu tocmai chioscul pe care i-l aratase ieri primarul si unde voia sa-i dea locuinta. "Acum nu va mai sta pustie casa de papusi", se gandi el zarind in coridorul chioscului un soldat inarmat, ajungand cu capul pana la streasina...
Pretorul incerca sa-l mai descoase, dar Bologa nu mai raspunse nimic.
- Bine, nu esti obligat sa raspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule si vom mai avea... Asa!... Atunci, citeste procesul-verbal si iscaleste, te rog!
Apostol nu se misca. Pretorul il masura un rastimp, putin nervos, stapanindu-se, si pe urma vorbi facand ochii mici:
- Fireste, nu te pot sili sa iscalesti... Trebuie sa stii insa ca aceasta nu va impiedica mersul justitiei!... Asa!... Sa nu crezi cumva ca... Se intrerupse si adauga catre plutonier: Vei duce pe acuzat la inchisoare, fiindca deocamdata am terminat... Sper ca ai luat masurile?... Apoi vei pleca indata la Lunca, vei face o perchezitie foarte minutioasa la locuinta acuzatului si-mi vei aduce toate bagajele si mai ales hartiile!
Afara, in prag, soldatii se dadura la o parte. Soarele de mai saruta obrajii prizonierului. in mijlocul ograzii generalul Karg discuta gesticuland cu un colonel. Plutonierul saluta foarte teapan. Apostol simti bine privirea generalului, furioasa si indignata, dar nici nu se sinchisi. Trecand pe langa casa primarului, intalni in usa pe groparul Vidor si pe primareasa, amandoi cu ochii spre el, ingroziti si cu lacrimi de mila. Le raspunse cu un zanbet plin de credinta, parca lear fi spus ca toate acestea n-au nici o importanta.
Urca treptele casutei si vazu de-aproape soldatul incremenit in coridor: inalt, foarte slab si desirat, cu fata supta si galbena, cu hainele largi si soioase, dandu-si mare silinta sa para martial. Plutonierul deschise larg usa, lasand pe Apostol sa treaca inainte.
- Daca doriti ceva, va rog sa ma chemati pe mine... Am sa va trimit indata cafeaua sau, daca doriti, ceai...
Astepta doua clipe si, neprimind raspuns, iesi tragand usa. invarti cheia de doua ori in broasca, apoi puse si un lacat mare, petrecand prin belciug. Urmara instructiile santinelei, cu glas tare, inadins, sa auda si prizonierul: sa nu se miste din coridor, sa priveasca din cand in cand pe fereastra, sa-l strige daca s-ar intampla ceva... Soldatul trebui sa repete de trei ori instructiile. Pe urma plutonierul cobori treptele de scanduri...
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 1910 ori.
