Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11

Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11

de Liviu Rebreanu


11.


La podul de peste paraul ce venea dinspre front trebui sa astepte trecerea trenului. Ochiul locomotivei, insangerat, parca se napustea asupra lui Bologa, care statea rezemat de rampa, linistit, intocmai ca odinioara, acasa, cand astepta cu maica-sa, seara, sosirea mixtului de Bistrita.

"Nici nu m-am uitat la ceas, se gandi el, privind vagoanele negre si ascultand curios cum scartaiau rotile, parca n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie sa fi trecut de noua... Ce-mi pasa? Am vreme destula... Numai Dumnezeu sa-mi ajute sa..." Apoi coti la stanga, pe marginea paraului. Murmurul undelor neostoite se risipea leganat prin valurile de pacla. Icicolo, pe dealuri, tremurau palpairi de lumina, ca niste licurici, insemnand case nevazute. Drumul serpuia cenusiu in bezna. in parau, din cand in cand, fulgera cate-o lucire argintie.

Desi n-a umblat pe aici decat o singura data, Apostol avea impresia ca merge pe o carare batatorita de mii de ori.

Nu dibuia deloc. Pasea prin intuneric ca pe trotuar ziua in amiaza mare. Nu era obosit. in inima simtea, ca o intepatura, dorinta de-a ajunge mai degraba. Dar niciodata nu-i aparu in creieri intrebarea "unde", ca si cum nu l-ar fi interesat deloc sau ar fi stiut prea bine unde trebuie sa ajunga.

Drumul urca mereu... Pe urma paraul ramase in dreapta.

Cateva stele albe tremurau, ca o cununita de speranta, pe un colt de cer, in varful unui munte plesuv.

"Ce-ar face Klapka sa ma vaza acuma?" isi zise Apostol cu mare bucurie cand sosi pe coama unde se aflau bateriile.

Pe aici nu mai era ceata si totusi intunericul parea mai des. Bologa incerca sa gaseasca adapostul lui Klapka, dar renunta, fara macar sa se opreasca. in creieri incepu sa i se desfasure harta cu pozitiile, sa-si cerceteze calea... isi amintea ca drumul principal merge tocmai pana in spatele regimentului de cavalerie descalecata, care formeaza aripa stanga a diviziei. La vreo cinci sute de metri insa se desprinde alt drum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie sa-l urmeze dansul. Pe cand isi facea astfel socotelile, ii veni in minte, fara sa vrea, locotenentul Varga si se gandi, zambind: "Varga ma asteapta mereu..." Merse linistit mai departe. Calea cobora printr-o vale seaca, stramba.

"Nimai de n-as intalni vreo patrula", isi zise Apostol, fara frica, parc-ar fi vorbit de altul.

Pe urma, dupa cativa pasi, isi auzi cizmele bocanind pe cararea bolovanoasa, si pintenii ca un tarait de greier. si iar ii trecu prin minte ca undeva trebuie sa coteasca in dreapta, spre regimentul de infanterie. Dar gandul acesta i se clatina in minte numai o secunda, ca si cum n-ar fi gasit de ce sa se agate. Se pomeni zicandu-si fericit: "Mare noroc de n-am intalnit pe nimeni... Cu adevarat ca sunt nascut intr-o zodie buna!" ii venea sa rada si s-o ia la fuga, sa soseasca mai degraba.

Drumul insa incepuse iarasi sa urce, mai greu. Apostol isi sterse de doua ori, in mers, sudoarea de pe obraji. in sfarsit, sosi intr-o poiana, unde cararea se pierdea.

"Mi se pare ca aici se impart caile", socoti Bologa, dibuind zadarnic sa regaseasca drumul.

Varfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorat, descriind cu o linie tremurata marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia sa inceapa alta vale. si cum intra iar in padure, simti intr-adevar o carare umblata. Se opri, sa se odihneasca un minut si sa-si mai stearga naduseala pe gat si pe fata. Deodata isi stapani respiratia si asculta. in spate, in poiana, auzi zgomot de pasi. Se piti langa un trunchi gros. I se paru ca pasii se apropie si deslusi un glas inabusit rostind vorbe straine. Vazu doua umbre miscand la marginea padurii... Se departau...

Apostol mai astepta un rastimp. Inima i se zbatea naprasnic.



in creieri ii aparu iarasi harta cu pozitiile. Transeele infanteristilor sunt pe doua creste, dar ale romanilor sunt mai coborate...

"Atunci poate ca am trecut... am iesit din liniile noastre!

se gandi, uitand oboseala, umplandu-se de o bucurie lina.

Slava Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfarsit...

Doamne, nu ma lasa!" Se inchina, patruns de un fior de multumire si recunostinta, iar buzele murmurau franturi de rugaciuni fara cuvinte.

Pleca inainte pe carare, cu inima ostenita de bucurie. Peste cativa pasi se impiedica intr-un trunchi putred, rasturnat parca dinadins de-a curmezis. il ocoli. La zece metri insa alt copac pravalit inchidea drumul. Apoi putin incolo se izbi de niste sarma ghimpata, intinsa si impletita intre tulpinele brazilor. incerca sa se strecoare prin gardul de sarma. Nu izbuti. Vrand sa ocoleasca, o lua in stanga. Facu vreo treizeci de pasi si gasi loc de trecere. Dincolo de sarma porni la dreapta si inainte, sa se intoarca la carare. Nu mai dadu de ea. Merse totusi inainte si nimeri iar intr-un gard de sarma.

"Se vede ca-i un unghi mort si l-au inchis cu mai multe randuri de obstacole impotriva surprizelor!" isi zise Apostol cu rabdare si incredere neclintita.

O apuca din nou spre stanga, pe coasta, de-a lungul gardului, socotind ca trebuie sa fie undeva un locsor de trecere. Dupa vreo zece minute de suis, se gandi ca prea se departeaza de fundul vaii si se intoarse inapoi, sa mai caute si in cealalta parte. Cobori pana in vale si urca pe alta coasta, mai piezisa. Padurea parea mai deasa si mai tanara. Din cand in cand crengile joase se agatau de hainele lui Apostol ca niste maini care ar vrea sa-l opreasca. Urcusul il ostenea.

isi stergea mereu gatul cu batista uda si sudorile ii picurau neincetat din par pe gat, fierbinti, si se prelingeau pe sub guler, pe spate...

in sfarsit padurea se rari si gardul de sarma disparu tocmai la marginea unei rape care se ridica spre cer ca un zid.

Bologa statu acolo sa rasufle o clipa si sa se racoreasca. La poalele rapei gasi alta carare. Usurat si odihnit porni in vale si cobori poate cinci minute. Apoi cararea ocoli o stanca si se ingusta ca un coridor intre peretele rapei si tulpinile brazilor.

De-abia acuma incepea Bologa sa simta aievea oboseala.

il dureau picioarele, si genunchii parca-i erau straini. Se dezvatase de marsuri si azi a umblat atat de mult. Parul ii era ud si de sub casca infierbantata i se scurgeau pe tample siroaie. Scoase casca din cap fiindca il strangea de n-o mai putea rabda. O lua de curelusa, cu mana stanga, leganand-o in ritmul pasilor. Deodata casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipai. Un trunchi de brad, rasinos, incat isi murdari degetele... si iar sarma ghimpata...

Trei randuri, cu impletituri dese... Bologa se tulbura. A nimerit tocmai cararea pe care umbla patrulele care cerceteaza valea dintre liniile vrajmase. Daca s-ar intalni pe aici cu vreo patrula de recunoastere... O clipa se gandi sa se intoarca inapoi pana unde se ispraveste gardul de sarma si acolo sa coboare in vale, sa-si piarza urmele. in padure ar putea chiar astepta sa se faca ziua... ferit si adapostit... Totusi, isi continua drumul ca si cum gandul de intoarcere ar fi privit pe altcineva, nu pe el.

Cararea ocoli iar un picior de stanca si Apostol Bologa se ciocni piept in piept cu un om care, sarind brusc inapoi, striga infundat:

- Halt! Wer da? Lui Apostol i se paru cunoscut glasul si raspunse:

- Offizier...

Urma o tacere scurta, gatuita. Ochii lui Bologa sfredeleau intunericul cu priviri curioase. Apoi deodata, dintr-o lampa electrica de buzunar, tasni o sulita de lumina alba si glasul de adineaori rasuna iar, mai limpede, cu mirare si satisfactie:

- A, Bologa!...

Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga si, sub casca ce licarea in reflexele razelor, ii zari si ochii rotunzi ca doua margele de sticla neagra. si in aceeasi clipa, se cutremura ca un lunatic care s-ar fi desteptat din somn pe marginea unei prapastii.

Locotenentul Varga sovai cateva secunde, mormaind. in dreapta lui, teava revolverului tremura cu gura spre Bologa.

Pe urma striga cu o voce ca o lama de cutit ce patrunde in carne vie:

- Ia-i armele, caporal!

Din spatele lui Varga iesi un soldat pirpiriu. Apostol murmura lenes:

- N-am arme...

Omul se opri la doi pasi. Varga sasai nerabdator, furios:

- Caporal, perchezitie corporala!

Apostol nu mai zise nimic. Mainile soldatului pipaira buzunarele, repede, speriate.

- Traiti, don' locotenent, n-are...

- Patru oameni la escorta! striga iar Varga, sec, rece. Caporalul ramane la urma!

Apostol Bologa se lipi cu spatele de stanca, sa faca drum locotenentului. in trecere Varga se intoarse cu fata spre Apostol care-i simti respiratia aspra, taioasa, intepatoare.

Apoi fasia de lumina muri in potopul de intuneric...




Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 868 ori.
{literal} {/literal}