Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01

Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01

de Liviu Rebreanu


1.

Apostol Bologa mergea linistit, parc-ar fi scapat de toate grijile. Sudorile i se uscasera pe fata si pe gat. ii trecu prin minte c-ar putea raci si isi puse casca in cap potrivindu-si bine curelusa sub barbie. Se gandea la gardul de sarma ghimpata, ii era frica sa nu se zgarie, si nu misca deloc bratul drept. Privea numai inainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai intuneric. in spate auzea gafairi obosite si uneori cate-un clinchet de arma. in fata lui pasea un soldat marunt, iar peste casca soldatului zarea silueta lui Varga, mai neagra decat bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor calcaiul soldatului si mereu voia sa-i ceara iertare, dar nu-si putea desclesta falcile sa vorbeasca. De altfel nici o soapta nu mai soptea nimeni ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nici nu se va intampla. Numai cand deslusea silueta locotenentului, in sufletul lui Apostol scotea capul vesnic acelasi cuvant, ca un cadavru la marginea apei: "in sfarsit... in sfarsit..." Simtea o usurare ciudata, intocmai ca dupa o primejdie mare trecuta cu bine. Drumul i se parea mai usor inapoi, la deal, de cum fusese inainte, la vale. Numai vremea nu se clintea din loc, parca o mana grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc.

intr-un tarziu trosnira cateva impuscaturi, aproape, in fata. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce in ce mai moi.

"Am ajuns!... Slava Domnului!" isi zise Bologa, ca si cand pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie.

Dar bucuria i se ineca pe data intr-un noian de ganduri dezmortite de ecourile impuscaturilor. isi dadu seama ca a fost prins pe cand voia sa treaca dincolo si se spaimanta. in aceeasi vreme isi imputa ca a plecat fara macar sa chibzuiasca ce face si chiar fara arma, incat acuma... Se simti deodata atat de ostenit, ca gandurile toate i se ostoira intr-o nesfarsit de chinuitoare dorinta de odihna. ii ardea cerul gurii de sete si iar asuda cumplit. ii statea pe limba sa intrebe daca mai este mult. il rodea teama ca nu va sosi niciodata si, chiar in aceeasi clipa, ca va sosi prea curand.

"in sfarsit... in sfarsit!" ii bazai iar prin creieri drept raspuns la toate gandurile si simtamintele valmasite.

Apoi convoiul se opri intr-o poiana. Varga pastra doi soldati pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu caporalul, porunci sa se inapoieze la sectorul escadronului.

Apostol, intre cei doi soldati, porni dupa Varga, care acuma pasea mai repede si cu mai multa siguranta. in padure drumul era larg, bun si cobora bland. Peste cateva minute cotira dupa o coasta. Printre tulpinile rarite licareau puncte sfioase de lumina galbejita. Ici-colo, ca niste bivoli culcati, innegreau colibe pe jumatate in pamant si mascate cu gateje si crengi. O santinela cu arma intinsa ceru parola si Varga ii zvarli din mers un cuvant. Dintr-un adapost, asezat chiar la marginea drumului, se auzea un adevarat concert de sforaituri. Pe urma se abatura la dreapta si, in fata unei colibe, Varga mormai: "Halt". Bologa se opri cu soldatii, iar locotenentul intra in postul de comanda al divizionului. Dupa cateva clipe insa se reintoarse, iar un glas dinlauntru il insoti limpede:

- Asa, Varga... il predai regimentului, fireste cu formele reglementare...

Mai mersera doua minute si sosira la postul de comanda al regimentului, un bordei mare, de barne groase, inconjurat de colibioare mai modeste. Varga cobori in coliba cea mare, unde zabovi mai mult. Iesi intovarasit de un ofiter, zgribulit si somnoros, care bufnea suparat:

- Cel mai cuminte ar fi fost sa-l tii la tine, la sector, pana dimineata... Daca o sa ma sculati din somn pentru toate maruntisurile...

- Daca-ti iei tu raspunderea, eu n-am decat sa-i dau drumul! zise Varga nervos, mai ales pentru ca aghiotantul vorbea de fata cu Bologa. Eu mi-am facut datoria...

- Datoria, datoria, murmura ursuz ofiterul. Ziua, noaptea, datoria...

La vreo treizeci de pasi intrara cu totii intr-un adapost larg, luminat cu o lampa mare de petrol. in fata unui multiplu telefonic motaia un sergent cu receptorul in cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scanduri horcaiau alti trei subofiteri, toti cu burta in sus, cu gura cascata si lucitori de sudoare. in colt, pe o masa cu multe hartoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi si intoarse capul, uluit, spre intrare.

- Ia cheama, baiete, pe ofiterul de serviciu al cartierului!

zise aghiotantul, plictisit, continuand apoi, mai domol cu imputarile catre Varga, dar uitandu-se numai la Bologa care, intre cei doi soldati, statea aiurit, cu obrajii albi si brazdati de naduseala, parc-ar fi plans.

Pe cand telefonistul racnea in aparat, aghiotantul isi curma deodata imputarile si, punand mana pe bratul lui Varga, murmura cu alt glas, aproape mirat:

- Se vede c-a umblat prin sarme... si-a sfasiat hainele...

Poate sa fie zdrelit? Varga se uita repede la Bologa, incruntand sprancenele, si sopti cu o strangere de umeri:

- Poate...

Atunci Apostol, ca si cum ar fi simtit privirile, ridica ochii spre dansii. Varga intoarse capul si trecu langa telefonist.

- Sunt zdrobit de oboseala, bolborosi Apostol cu o voce uscata, straina, intalnind privirea aghiotantului. Nu ma mai tin picioarele... Sa stau jos colea putin?

- Da, da.. de ce nu... poftim! tresari aghiotantul, speriat parca de glasul lui si adaugand, mai sigur, catre soldatii de paza: Ia dati la o parte picioarele celea!

- Domnule locotenent... poftiti divizia... a sosit divizia!

striga telefonistul, sculandu-se si scotand receptorul din cap.

Apostol Bologa, istovit, se lasa pe coltul patului. Sufletul ii era plin de recunostinta, in vreme ce buzele-i fripte balbaiau in nestire:

- Multumesc... foarte bine...

Dupa ce se odihni o clipa, se simti multumit si se uita imprejur, intrebandu-se nedumerit: "Ce caut eu aici?" Vazu pe aghiotant in fata multiplului telefonic, si pe Varga, alaturi, indoit de sale, plecat putin inainte, tragand cu urechea. Apoi auzi strigatele aghiotantului si asculta cu luare-aminte.

- O patrula de ofiteri... comandata de ofiter, fireste... a prins un locotenent de artilerie care incerca sa dezerteze la inamic... Cum? Cum il cheama? Locotenent Varga, comandantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum il cheama pe prizonier, Varga?

- Bologa Apostol, sopti Varga.

- Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artilerie...

Nu stiu... Da, da, fireste... Acum ce sa facem cu el, cu prizonierul, fireste... Ce intrebare!... Bine, sigur ca trebuie sa vi-l trimitem, dar vreau sa stiu acuma, ce facem acuma?...

Ce? Sa-l expediem chiar acuma?... Noaptea?... A, da... asa, da... Bine, bine, am inteles... Vasazica, Varga sa faca un raport despre imprejurarile in care l-a prins si o schita a locului...

asa-i?... Fireste, adresat noua, pe cale ierarhica, iar noi va transmitem raportul cu adresa cuvenita... Foarte bine! Cum? Perchezitie?... Documente?... Nu stiu... Face Varga tot ce trebuie...

Bine, bine... Noapte buna!...

Trecand telefonistului receptorul, aghiotantul explica lui Varga:

- Ai auzit?... inadins am repetat, ca sa auzi... Trebuie sa-i faci perchezitie corporala, daca n-are cumva documente sau arme sau cine stie ce... Aseaza-te deci colo, la masa, si fa-ti raportul!... Dar scurt, fara vorbarie!... Eu nu te mai astept, fiindca sunt mort... Telefonistul are sa-mi dea raportul maine dimineata, sa-l atasez la adresa... Prizonierul ramane aici sub paza oamenilor tai si pe raspunderea ta...

- Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau nici o raspundere, zise Varga darz. Cel mult pot sa-ti las aici oamenii mei, dar numai pana dimineata si cu conditia sa nu mi-i trimiti cine stie pe unde...

- Bine, fie a mea si raspunderea... Toti fugiti de raspundere, mormai aghiotantul; apoi, uitandu-se la prizonier, urma: Parca-i mai arde lui acuma de fuga... Unde sa mai fuga? Apostol zambi recunoscator si se gandi sa-i spuna sa fie linistit si fara grija ca de-acuma s-a sfarsit... Dar aghiotantul isi stranse gulerul mantiei la gat, zicand iar plictisit:

- M-ai sculat din somn pentru... Om fara suflet!... Ei, noapte buna la toti!



Locotenentul Varga ramase incurcat un rastimp. Se gandea c-ar trebui sa puna cateva intrebari prizonierului, sa-i afle intentiile... ii fulgera chiar prin creieri ca poate nici n-a vrut omul sa dezerteze, ci s-a ratacit, necunoscand terenul.

Altfel, cum ar fi nimerit tocmai in sectorul lui, mai ales dupa ce l-a amenintat deunazi? Se duse la masa, isi facu loc, isi pregati cele de scris, mereu nehotarat. Apoi deodata se intoarse si zise catre Bologa, nervos, aspru:

- Scoate absolut tot ce ai in buzunare!

Apostol cu ramasitele surasului de adineaori pe fata, se scula si-si goli buzunarele. Un soldat ii lua maruntisurile din maini si le puse pe masa. Varga se uita pe sub sprancene.

Linistea prizonierului il supara. Vru sa ordone soldatului sa controleze daca... Pe urma isi mulcomi mania printro injuratura strivita in dinti, se aseza si cerceta pe rand toate lucrusoarele. Cand dadu peste harta cu pozitiile, nu se mai putu stapani. Sari in picioare si, aratand-o lui Bologa, striga:

- Dar asta? in ochi ii fulgera dispret si ura si triumf... Apoi scrise raportul si facu schita, linistit, cu constiinta impacata, in vreme ce Apostol, pe coltul patului, isi trudea zadarnic mintea sa ghiceasca ce-o fi hartia pe care i-a aratat-o locotenentul...

Dupa ce impacheta toate lucrurile prizonierului si le dete in grija telefonistului, Varga porunci soldatilor sa ia bine seama, sa faca paza cu randul si sa nu piarza vremea degeaba pe aici... Vorbind cu soldatii, isi incheie cu bagare de seama nasturii hainei, isi potrivi casca, isi puse manusile captusite si, fara sa vrea, se uita numai la Bologa. Se gandea ca trebuie sa-i faca o imputare macar sau sa-i arunce un cuvant de dispret, care sa-l umileasca. si-i zise deodata cu glas moale:

- Vezi, Bologa?... iti aduci aminte cand te-am prevenit in tren si pe urma si... Rau imi pare ca... Eu mi-am facut datoria... numai datoria, precum trebuie sa si-o faca orice om pe lume, oriunde si in orice imprejurare...

intalnindu-i privirea obosita si buimacita, ultimele cuvinte i se incurcara intr-un simtamant de neliniste. Facu un pas spre el, sa-i intinda mana. isi lua seama brusc si trecu fara sa-l mai priveasca. si, iesind, tusi ca si cum ar fi vrut sa- si curete din inima urmele induiosarii...

Apostol sedea pe coltul patului de scanduri ca o stana de piatra. La spatele lui, horcaiturile reincepura ca niste ferastraie ruginite. Un soldat se lasa pe vine, in ungherul de langa usa, cu arma in brate si adormi numaidecat, pe cand cellalt carliga cand un genunche, cand pe cellalt, uitandu-se numai in tavan la pironul de care atarna lampa. Telefonistul intorcea capul deseori, curios, dorind amanunte si neindraznind sa intrebe nimic.

Linistea si lumina patrundeau in sufletul lui Apostol ca intr-o casa pustie. Osteneala ii omorase toate gandurile.

Ridica mana stanga sa-si scoata casca si auzi un tic-tac. isi vazu ceasornicul la brat si murmura cu bucurie:

- Uite ca ceasornicul... isi arunca ochii pe cadranul alb si continua: E de-abia unu... De-abia... Vasazica au trecut sapte ore de cand... sapte... sapte...

Uita cu totul ce-a vrut sa zica. Bratul ii cazu pe genunchi, amortit. Apoi pleoapele i se impreunara, si capul, cumplit de greu, i se prabusi pe piept...




Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 931 ori.
{literal} {/literal}