Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10

Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10

de Liviu Rebreanu


10.

Pe inserate sosi la divizion, sa raporteze ca s-a intors.

Gasi pe Klapka singur in adapostul spatios, scriind acasa.

Capitanul il privi lung, apoi ii stranse mainile si zise cu caldura:

- Acuma pot sa te felicit si eu, draga prietene... Din toata inima!

- Adevarat, numai d-ta nu m-ai felicitat inca... adevarat, raspunse Bologa, zambind amar. Pentru vitejia...

- Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! il intrerupse Klapka cu un fior.

- Ai si aflat? se mira Apostol. Oficial?

- Am aflat din infatisarea ta, din mandria si linistea ta!

se insufleti capitanul. Nici nu e nevoie sa-mi povestesti ce s105 a petrecut! Ochii tai imi spun tot, tot!... O, macar de-as putea fi si eu ca tine, barbat! Daca am fi toti asa, intr-un ceas s-ar sfarama lanturile!

Ca pe orice fricos, pe Klapka il infierbanta curajul si energia altora. Ceru lui Bologa sa-i istoriseasca din fir in par scena cu generalul, intrerupandu-l deseori cu aprobari trufase. Apoi cand Apostol sfarsi, il intreba cu o curiozitate entuziasta:

- Ei, si acuma ce ai de gand sa faci? Ochii lui Bologa licareau bland. Raspunse de-abia peste cateva clipe, calm, parca ar fi spus ca se intoarce spre perete:

- Acuma?... La noapte voi trece la muscali!

Klapka, neasteptandu-se la asemenea raspuns, se holba la el un moment, pe urma se uita imprejur, ingrozit sa nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, sa vaza si el pe dracul, pentru ca n-a raportat celor in drept.

- Ai innebunit, omule? sopti cu glas rebegit de spaima.

Sa nu mai spui astfel de copilarii, ca ne pomenim amandoi atarnati in vreun copac, ca doi coceni stricati!

Apostol Bologa surase; dintii albi ii lucira intre buzele subtiri, zicand:

- Acum o luna, chiar acum trei zile, nici n-as fi indraznit sa ma gandesc la dezertare... M-as fi dispretuit eu insumi cel dintai... Fiindca pana azi am fost alt om.. imi face impresia, cand ma uit inapoi, c-am purtat in mine viata unui strain...

Totdeauna mi-am inchipuit sufletul omului ca o visterie cu odai multe, unele pline de comori, altele desarte. Multi oameni, cei mai multi, traiesc toata viata in camarutele cele goale si vesnic deschise, caci celelalte sunt zavorate cu lacate grele, si cheile lor zac tainuite in focul chinurilor. Pe mine golul m-a infricosat ca si intunericul. De aceea m-am straduit sa gasesc cheile comorilor mele. Dar si comorile sunt inselatoare. indata ce ai descoperit una, ravnesti pe cele mai ascunse... Poate cea mai de pret nu ti-o dezvaluie decat moartea, si totusi o doresti cu lacomia avarului... O fi desarta chiar ravna aceasta...

Fara ea insa viata n-ar mai avea nici o valoare si nu s-ar deosebi intru nimic de viata unei ganganii!... Azi simt c-am descoperit o comoara noua si trebuie s-o apar cu orice jertfa!

- Ce comori, ce comori? il intrerupse Klapka nerabdator.

Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, si visuri bolnave!...

Realitatea e razboiul cu moartea la brat!... Lasa inchipuirile, dragul meu, care cel mult complica si amarasc viata, destul de afurisita!

- Domnule capitan, daca tii la mine, te rog din suflet sa nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmand insa mai linistit: Te rog foarte mult!... Crezi ca mi-a fost usor sa-mi dezbrac trecutul, ca o haina murdara, si sa raman gol in mijlocul furtunii? Crezi ca n-am incercat sa ma insel ca sunt imbracat, chiar dupa ce am simtit frigul si ploaia biciuindu- ma?... Acuma nimeni in lume nu ma va mai putea indupleca sa-mi arunc straiele noi si calduroase si sa zgribulesc iarasi in zdrentele lepadate... Asa!... Te rog...! si...

poate ca maine noapte va incepe schimbul de trupe; vasazica nu mai e timp de pierdut. As risca sa fiu silit a te insoti in Ardeal!... si asta nu se poate!

- Te ascult si tot nu pot crede ca vorbesti serios, murmura Klapka, acuma ingrijorat. Se vede ca ti-ai pierdut mintile ori ca umbli sa mori spanzurat... Dar nu pricepi, omule, ca, mai ales dupa intrevederea ta cu generalul, vei fi urmarit pas cu pas si ca vei fi prins chiar in clipa cand vei incerca sa...

- Tocmai de aceea trebuie sa plec la noapte! facu Bologa neclintit.

- Atunci te cheama spanzuratoarea! sopti capitanul disperat, pipaindu-si gatul, parca ar fi vrut sa dea la o parte un lat inchipuit; apoi, dupa un rastimp, adauga cu o tremu107 rare de frica: in orice caz eu nu vreau sa stiu nimic... nimic...

Eu ma spal pe maini...

Apostol Bologa se scula linistit si vru sa iasa. Klapka se repezi la el poruncitor:

- N-ai sa pleci nicaieri! Am sa te impiedic eu!... Sunt comandantul tau si te voi opri cu forta!

- Poate ca vrei sa ma denunti? intreba Bologa apasat, privindu-l adanc. Sa stii ca am sa ma impusc, daca...

Cuprins de o furie neputincioasa, Klapka incepu sa se loveasca cu pumnii in cap, baiguind:

- E nebun!... A innebunit! Ce sa fac eu cu nebunul?...



Doamne, Doamne, ce sa fac? Apostol se apropie si zise miscat:

- Poate ca nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule capitan... Sunt ingrat ca nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio si imbratiseaza-ma!

Capitanul se uita un rastimp la el, potolit brusc si cu fata grasuna asudata de durere. Apoi il saruta pe obraji, plangand cu hohot si mormaind infricosat, iarasi cu insufletire:

- Adio, draga prietene... Adio...

si il imbratisa pana ce, mulcomindu-si putin emotia, izbuti sa-i spuna rugator:

- Poate ca te mai razgandesti... Fagaduieste-mi cel putin ca ai sa mai chibzuiesti, te rog... te implor!... Ar fi ingrozitor sa cazi in mainile lor... sa... sa... Spaimantator!...

- Adio, raspunse Bologa, parca nici nu l-ar mai fi auzit, iesind repede.

Afara amurgea. in apus urmele soarelui scapatat mai inseninau cerul spalacit... Bologa pasea grabit spre bateria lui, cand, deodata, rasuna din urma glasul lui Klapka, ascutit, manios:

- Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul?

Bologa intelese si zambi. Capitanul voia sa se asigure impotriva unor eventuale banuieli de complicitate.





Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08


Aceasta pagina a fost accesata de 1940 ori.
{literal} {/literal}